marți, 31 ianuarie 2017

Am fost la ski! Cu Jenel...

Am fost la ski.

Ocazie care naste tot felul de filozofari care mai de care mai lipsite de vreo importanta de orice fel : politica, socio-economica sau nici macar de fapt divers. Dar ne face sa ne hlizim si asta e tot ce conteaza.

M-am dus cu fosta firma unde lucram, ca organizeaza chestii de genul asta, doar un weekend cu transport in autocar cuseta- daca nu stiti cum e, va explic- e ca la masina cand se rabateaza scaunele, ne culcam in mod sardine ingramaditi unii peste altii- e un fel de orgie dar fara sex. Adica o inghionteala generala.

Fiecare cu saculetul lui de dormit, ca sa eviti sa dai din zgaibere mai mult decat necesar intr-un scop de prezervare a nasului de la picioarele tale si prin asociere (cu oftica vecinului lovit), a propriul tau nas.

In timpul noptii ti se face invariabil cald in sac, asa ca smulgi ce poti de pe tine, in cazul meu dresurile si sosestele. Pe care l-am ingramadit elegant in propriul sac de dormit. Insa de dimineata cand am ajuns la munte si sacul a fost pliat, ia-le de unde nu-s (“Mi-a furat ciorapii unul din nesimtii astia!! Cu siguranta chinezul ala, ca prea dubios asa din lipsa de expresie faciala »)

Am descoperit ulterior si dresul si O soseta pe jos prin mijlocul autocarului. Am rugat un domn de sub mine (ca dormeam « la etaj ») sa mi le inapoieze. Fac pe aceasta cale un anunt : gasitorului de cealalta soseta ii ofer recompensa. Daca o si spala, dublez miza.

In fine, ajungem, cu capul un cur se intelege (si nu ma refer la al vecinului de somn, ci fiecare in al lui), proaspeti toti ca sticlele de bere aruncate in Sena.

Mic-dejun croissant-pain-au-chocolat-bunutz-bunutz si pe partii cu noi !

Eu plecasem cu un amic francez, sa-i spunem Jenel, care el inca lucreaza la fosta firma si asa mi-a facut trampa ca sa pot merge si eu.
Jenel vroia sa ma seduca- sau macar sa mi-o traga !- numai ca s-a taiat si 1% de chimie intre noi cand a gresit prima data cititul hartii de ski. Nu exista sa citesti gresit o harta de ski cand spune mare care esti tu (punctul ala albastru si perfect rotund- grasanule !), si incotro coboara partiile alea care au si nume si culori (deci e destul de greu sa le incurci). Dupa doua greseli i-am smuls harta din brate fara mila.

A mai avut apoi ocazia sa rateze micile farame de sansa pe care as fi putut sa i le ofer (din prea multa disperare, sa ne intelegem !), dar asta va voi spune mai tarziu.

Pe pârtie am cugetat la o chestie : anume ca dintr-o zi de ski care dureaza de la 9 la 17h cu pauza de pranz, skiezi cu placere cam 15 minute din orele alea. In restul timpului se intampla asa : iti curg mucii, ti-e frig, te bat claparii, ai un cârcel, vrei pipi, cazi, e caciula prea pe ochi sau nu suficient de pe urechi deci te vântura vantul, ai uitat sa te dai cu stick pe buze deci te ustura buzele, ai uitat sa te dai cu crema ca ningea cand ai inceput si acum e soare arzator, deci te-ai ars ca un bou si te ustura, ti-au inghetat mainile, telescaunul e prea lent, telescaunul e prea violent si te-a lovit la imbarcare si acum te doare, telescaunul se balangane si-ti e  rau de la el, vecinul de telescaun vrea sa faca conversatie si tie ti-ar fi somn ca in fine nu te doare nimic. Deci 15 minute adunate de placere. In rest cand skiezi te gandesti uneori ce misto e si « mama, zbor » sau « nu-i nimic ca sunt abstinent de luni de zile, macar ma dau cu skiurile », dar ajungi repede inapoi la telescaun si iar te doare/ustura/mananca ceva.
Si asta pentru mine care nu am copii. 
Cred ca parintii care merg la ski cu copiii au poate 30 de secunde bune intr-o zi de ski.

Am avut ocazia sa interactionez cu un copil in sejurul asta : mi l-a inmanat domnul de la telescaun sa am grija de el pe durata urcarii (se dadea cate un pici la fiecare telescaun).

Avea vreo 3 ani piciul, foarte dragalas. A inceput sa-mi povesteasca viata lui, fara cap si fara coada, despre amicul lui Thibault, cum mai are o sora care e bebelus (nu se stie daca el sau Thibault dar totuna) si nu se joaca cu ea ca nu e interesanta, cum locuieste intr-un sat al carui nume nici sa-l zic nu stiu, dar lui ii place acolo, cum a primit un camion de Craciun desi el ceruse trenuletul dar bun si camionul mai bine decat doar remorca. Cand mai aveam noi putin sa ajungem, il intreb pe post de afirmatie pe micul vorbaret: « Marc, stii cum se coboara din telescaun. » asteptand un « glumesti ? normal ca stiu ! »
Si vine si verdictul, extrem de natural : « nu, e prima data ».

Nu va imaginati ce panica neagra m-a luat, aoleu ce fac cu asta care o sa isi ia zborul la coborire, cum sa-l iau in brate, cum sa-l iau de mana (ca n-ai cum si cu betele si cu piciul)…am inceput sa ii explic sa incerce sa plieze picioarele (dar picioarele lui aveau 10 centimentri cu totul, ce dracu sa pliezi mai repede ?!), sa NU se panicheze (desi il durea fix la casca pe micut), sa se lase sa alunece usor, ca un fulg…
Niciodata nu m-am simtit mai responsabila de soarta cuiva ca de a piciului din telescaunul ala- desi acum pe bune, si daca cadea, cel mult isi julea fatzuca si creste alta la fel de dragalasa la loc.

Am ajuns la destinatie mai repede decat impozitele. Iar micutul a fost extrem de natural, a coborit perfect si s-a dus la grupul lui.

In timpul asta Jenel seducatorul se plangea de diverse chestii : ca il dor muschii, ca a facut mers nordic saptamana dinainte (un pseudo-sport ca golful), ca schiurile nu sunt bune ! Si 80% din exprimarea lui era bazata pe interjectii « pfff, tsss, pleof » si diverse sunete pe care cand le scotea reusea sa si scuipe imprejur.

O sa mor singura, stiu. Statul cu baiatul asta m-a facut sa il regret pe strutz, care desi era tembel macar era distractiv. Si avea si suficiente verbe in stoc.

Pe la ora 3 si dupa ce s-a plans de n-spe ori, a zis sa ne intoarcem. Dar cum ii dadea cu virgula harta aia, am plecat cu o naveta (in loc sa ne intoarcem pe skiuri, pe munte, ca de-aia ne ducem la SKIIIII…)

Ne-am intors la magazinul de skiuri, eu am cerut alti clapari ca aia erau prea stramti si imi nenoroceau fluierul piciorului, Jenel repede si el ca vrea alte skiuri. Cum asa, ce alte skiuri ? (« pai unele cu care se face sieste mai usor »- imi venea sa adaug), nu stia bine ce, dar de la alea il dureau picioarele…i-a inlocuit vanzatorul skiurile lui cu altele la fel dar verzi. A fost foarte multumit si a doua zi dimineata inainte sa le incerce a declarat ca el nu mai skiaza.

In final a skiat vreo 40 de minute (ah, numai de n-ar fi facut faimosul mers nordic ca altfel ar fi rupt partiile !!)
Am mers si la terme. Am platit 3 ore tot din cauza lui Jenel ca cica aveam nevoie de mult timp pentru « jocuri si activitati »- jocurile si activitatile de altfel inexistente, dar asta e entuziasumul tipic frantuzesc la chestii de cacat- ar fi fost daca nu era inchis, un jacuzii cu apa colorata (wooow !) si 3 saune una de 40 de grade, una de 60 si una de 80. Adica daca vrei sa mori lent, repejor sau baga mare ! I-am demontat si saunele direct, a caror eficienta (in afara de a-ti grabi atacul de cord), eu nu o vad. Cica « detoxificare »- ce detoxificare, care toxine ? Ca ele stiu pe un’ sa iasa si fara sauna ! Ba chiar si fara sucuri naturale, culmea.

De altfel am desfiintat alergiile la gluten inainte sa apuce bietul Jenel sa se declare alergic. I-am zis ca alergicii la gluten sunt de fapt ipohondrii la care n-a prins nici o boala, si cum glutenul nu-ti da decat o durere de burtica, pica bine ca nu prea ai cum sa dovedesti ca omul NU e alergic. Vorba unui actor, glutenul terorizeaza asa de tare populatiile civilizate, ca in curand vom putea jefui un magazin cu un covrig !

La intoarcerea spre Paris eu am fost printre cei carora li s-a facut rau de la serpentine (adica eu si inca o domnisoara care a vomitat pe colegul de scaun)- cand mi-am declarat greata, Jenel si-a luat viteza de langa mine direct, daca mi-ar fi dat prin cap sa-mi vina sa vomit de la inceputul sejurului, cred ca am fi fost cu totii mult mai castigati.

Soferul n-avea punga asa ca am luat caciula crosetata cu greu si din dragoste de mama…ma si gandeam, daca vomit in ea, o arunc si ii spun sa mai faca una la fel de utila, dar poate cu ochiurile mai stranse.
N-a fost cazul in final, desi mi-a curs sange din nas. Nu, nu pe caciula. Pe perna lui Jenel, dar i-am facut un bine ca mirosea a tutun, merita un minim 60° la masina.
Ce sa zic, sunt o placere.

Cam atat de la ski, va pun si niste poze ca sunt sportiva Daciadei J

Hai ca va mai povestesc in urmatorul despre intalnirile tinder din anul 2017 (in numar de doua jumate)
Pun si poze dar diseara ca acum fug la servici!


luni, 21 noiembrie 2016

Londra, Paris, tenis, peruci

I’m back !

Sa va mai spun cate ceva despre minunatul oras Londra si mai ales despre londonezi.

Vremea. E adevarata legenda, trebuie sa te imbraci ca o ceapa, sa ai mai multe straturi de dat jos si de repus pe tine. In aceeasi zi ai soare, ploaie, vant, grindina. Vremea la englezi e ca o femeie la menopauza. Sau ca o femeie la ciclu. Sau ca o femeie insarcinata. De fapt ca o femeie.

Oricat de bine ai crede ca ti-ai pregatit hainele pentru vremea prezisa de meteorologi, GRESESTI.

In Londra este ATATA lume, ca vei invata rapid unde sa stai pe platforma la metrou ca sa iesi perfect la iesire.

In Londra este ATAT de scump, incat vei realiza rapid ca cumparatul unei proprietati in acest oras este similar cu a-ti planui sa traiesti pe luna. Sau o cina cu socrii FARA alcool. Same thing.

Cand un londonez iti spune « o, ma scuzati, regula este ca nu se sta pe partea stanga a scarii rulante » (pe partea stanga se urca rapid), de fapt ce incearca sa iti spuna este « Du-te dracului in alta parte decat in orasul meu, turist nenorocit care nu pricepi nimic »

Cand un londonez iti spune « o, zona unde locuiesc eu e asa diversa si bogata cultural » de fapt ce vrea sa-ti spuna este « seara cand ma intorc acasa mi-e teama pentru viata mea! »

Cand ai intalnire cu un londonez si nu mai ajunge si-l suni sa vezi unde e, si iti spune « sunt literalmente la 10 minute distanta » de fapt asta inseamana ca e acasa in chiloti.

Daca un londonez iti spune « vreau sa ne mutam impreuna pentru ca te iubesc » asta inseamna « chiria mea va fi jumate de pret »

Va spuneam cat de mult se scuza englezii si acum am realizat cat de fals e acel "I’m sorry ».

De fapt  « Imi pare rau » inseamna ORICE mai putin “imi pare rau”. Incluzand “sa crapi fericit”, “da-te dracu din drumul meu ».



Acum ca v-am facut lista putinelor defecte ale englezilor, va anunt ca m-am mutat inapoi la Paris. De dragul blogului desigur, ca era prea complicat sa fac un joc de cuvinte in titlu cu Londra. 

In orice caz vroiam sa va povestesc cam ce am carat eu cand m-am mutat la Paris acum vreo doua saptamani. Intai si intai, INAINTE sa plec din Londra cu toate cacaturile acumulate in 6 luni de trai acolo (si credeti-ma ca-s multe !), mi-am cumparat o racheta de tenis si doua peruci. 
Eu tenis nu stiu sa joc. De fapt sunt anti-talent complet, de cate ori am incercat sa invat nu doar ca nu s-a lipit nimic de mine dar joc MAI prost din an in an.

 Julica fostul sot, care fusese un fel de campionel la tenis in tineretea lui (in orice caz campion la el la scoala- zicea el !- sau o fi fost la el in sufragerie ?!), ei bine Julica imi zicea ca cand joc pare ca sufar de o boala incurabila. Sau in cel mai bun caz ca arat ca o balerina dupa ce si-a luxat o glezna. 
Si ca SERIOS , sa nu mai incerc sa invat tenis. 

Ei si atunci, o sa va intrebati de ce totusi am cumparat racheta de tenis ? Mai ales ca ma mutam si lucrurile mele sunt intr-un box gramada! Pentru ca era la oferta !! Si la Londra nu iei decat chestii la oferta !!! Te bucuri si apreciezi ORICE e la oferta.



Cand m-am mutat asadar de la cuplul de colegi de apartament gay (care ma plang cu muci si acum !), racheta n-a mai incaput in valize asa ca le-am lasat-o lor. Nici ei nu se joaca tenis dar nu se stie niciodata. Basca ca era gratis (ceea ce BATE oferta!), deci s-au bucurat.

De ce am luat perucile ? Peruci care ele nu au fost la oferta ba chiar au costat 167 de lire (deci vreo 200 si de euro, sau ma rog vreo 150 de euro acum ca lira se da cu capul de pereti)

Am luat perucile pentru ca vroiam sa ma rad din nou in cap ca acum vreo cativa ani, ca sa creasca parul des si sîrmos (cum NU a crescut nici data trecuta cand m-am ras in cap dar eu tot trag speranta !). Pentru ca nu-i asa, vreau sa arat bine si cu parul in vant cand ma voi juca tenis cu racheta aia ramasa la Javier si Marcelo.

Atata ca dupa ce le-am comandat pe peruci ele n-au venit inainte de data plecarii mele deci am plecat fara ele si tot la gay au ramas. Mi-au spus ca au fost f bucurosi cand a ajuns pachetul, ca taman nu-si mai condimentasera si ei viata sexuala de mult.

Am recuperat perucile intre timp…sunt oribile si arat ca moartea in vacanta cu ele iar perioada de returnare a trecut desigur. Le voi folosi probabil la Halloween-ul urmator (adica de pe canapea ca eu nu serbez Halloween)


Cand i-am povestit mamei mi-a zis:  « Pftiu ce omuletz esti, te vede lumea, zice ca esti serioasa, ca stii ce faci, adult de 34 de ani, te descurci in tari straine…si tu iti iei peruci si o racheta de tenis. Pe care nici macar nu esti in stare sa le aduci la Paris! »

Mama, primul om care râde de mine in orice ocazie sau circumstanta. Cine n-are sot...


Ce sa facem...asta sunt (doar toate motto-urile spun sa fii cum esti, nu?) si nu mi-e rusine sa o recunosc, toti facem cumparaturi pripite, eu zic ca mai bine peruci si racheta de tenis decat anghinare de exemplu, ca pe alea le aruncam! Ca nu stiu cum se gatesc (si mai suna si ca o boala inghinala)

marți, 27 septembrie 2016

Impresii de la Londra

Revin cu blogul, desi sunt sigura ca credeati ca mi-a sucombat chinuiala-de-talent scriitoricesc definitiv. Ei bine, sucombase numai temporar.
Si am scuze temeinice pentru care nu am scris, desi mama ar spune ca imi pierd vremea cu prostii gen job, sport si vazut de amici, « in loc sa scrii domnule ca moare omul de curiozitate sa stie ce faci si tu o arzi aiurea la servici! ».

Vestea anului este ca m-am mutat la Londra temporar.

Am zis sa vad niste meleaguri noi, aer proaspat. Inainte de Brexit. Ca acum englezii sunt ca niste muste ametite de soare cand vine primavara. Nu stie nimeni ce-i cu el si incotro se-ndreapta, straini sau locali.

Basca ca eram sigura ca nu vor vota « afara cu voi boii dreacu de imigranti care ne faceti sa parem deschisi la lume, investitii si oportunitati ».

Am ales Londra pentru ca era la o aruncatura de canal. Si pentru ca erau mai capitalisti ca francezii (gen nu dureaza 5 luni procesul de recrutare ca trebuie sa intalnesti si pisica asistentului cu care vei imparti biroul)

Mi-am stockat toate catrafusele intr-un box la Paris (de care stiti) si dusa am fost.

Piata muncii e incredibila aici, am gasit ceva de lucru (in partea juridica a unei firme de asset management) in 4 zile.

Oricine este suficient de curajos sa faca mutarea, isi poate gasi de lucru aici, ii garantez, oamenii se misca repede si bine. Ca eficienta, nu cred ca ii bate nimeni. Ati vazut de fapt ce eficient au si votat :)

In schimb, mie personal mi se pare incredibil de greu sa traiesti la Londra…desigur e recent, nu traiesc aici decat din mai, dar : chiriile sunt atroce de scumpe- platesc 855 de lire pe luna ca sa locuiesc cu un cuplu de gay- si sunt printre cei privilegiati (si nu spun asta pentru ca se putea sa nimeresc peste pedofili ! ;)

In majoritatea apartamenelor se sta cu cate inca 5-6 oameni si platesti sume considerabile, gen minim 500. Daca vrei luxul de a sta cu numai inca doua persoane, trebuie vizat in jur de 800 de lire. Noroc ca acum se da lira cu capul de pereti.

Asadar iti poti lua gandul de la intimitate, in schimb daca iti plac activitatile de grup cu straini, Londra este the place to be !

Desigur pentru cei care sunt cuplu e mult mai simplu si mai ieftin sa mutualizezi tot. Aceeasi discriminare pentru oamenii singuri ca peste tot : cumparatul unei case, platitul camerei single in vacanta, mersul la terasa, lipsa de mutualizare a costului vibratorului etc.

Sa va spun de Londra asadar : este abject de scump. Daca pretul chiriei si conditiile de viata nu v-au convins, va mai spun : transportul e 150 de lire pe doua zone (pe luna), mancarea in oras te costa undeva la 8 lire la pranz. Eu in general cu mancarea de aici nu ma impac defel : mi se pare ori prea picanta (din cauza trecutului colonial al britanicilor) ori prea uleioasa. Deci o zi mi-e rau, o zi mi-e foame si-mi iau riscul sa-mi fie rau (mananc cam o data la doua zile).

Se pare ca e un fenomen comun printre francezi, romanii de aici (care sunt extrem de multi !) au rezolvat problema ca peste tot in lume unde au migrat : pachet de ‘acasa’. Eu nu stiu ce pun romanii de ‘acasa’ in aceste pachete sa hraneasca familii pentru saptamani intregi. Cate muraturi si carnati sa mananci ?! Cate pungi de pufuleti sa prizezi ? (ca-mi inchipui in ce stadiu ajung aici). Cati covrigei vanilati sa rontzai ?

O alta chestie care nu-mi place aici este lumea, raurile de oameni care se varsa…la metrou, pe strazi, in toate zonele oarecum turistice. De fapt spun ‘oarecum’ pentru ca la Londra e turistic orice nu e la capatul lumii sau unde nu risti sa ti se taie gatul sau sa te converteasca la islamism.
Oricum orasul e atat de mare ca iti ia cam o ora sa ajungi oriunde.

Acum ca v-am spus ce nu-mi place, hai sa va spun ce imi place : englezii sunt extrem de politicosi si draguti, nu am nimic sa le reposez. Uite nici nu prea pot sa ma iau de ei, n-am material cum am la francezi, pentru ca sunt eficienti, politicosi, educati, ba chiar personal gasesc ca se scuza prea mult. Clientii nostri se scuza in mailuri in caz ca n-am inteles noi ce au exprimat ei cu claritate. Totul la ei incepe cu ‘I’m sorry’, ca un fel de reflex. De genul ‘ma scuzati ca v-am calcat sub talpa’.

Londra e fabuloasa. Se intampla atatea evenimente culturale incredibile…gen Patrick Stewart care joaca intr-o piesa cu Ian McKellen… (actorul incredibil care il juca pe ‘Magneto’ batrain in X-men). sau Kevin Spacey, sau Glens Close, toi se produc la Londra.

Am fost la 4 musicaluri de cand sunt aici si in continuare ma fascineaza la fel de tare…e un spectacol absolut minunat si co ;plet : costume, orchestra, joc, voci, machiaj, efecte speciale (in ‘Fantoma de la Opera’ reusesc sa faca o barca sa pluteasca pe un rau pe scena !...in ‘Miss Saigon’ zboara un avion in 3D pe scena, care chiar crezi ca e acolo ! Iar in ‘Wicked’ intri intr-o lume complet de poveste alt univers cu totul)
Daca veniti la Londra, trebuie musai sa mergeti la un musical pentru ca e o experienta cum nu veti trai alta sau in alta parte.

Spatiile verzi sunt extrem de frumoase si ample, librariile sunt absolut superbe si salivezi la carti…

Englezilor le place la pub. De la 5 incolo e bataie la pub (in fata lui mai exact), si oamenii par sa se simta bine ! Majoritatea imi par alcoolici, adica baga la halbe de bere in ei zi de zi (uneori si la pauza de pranz) cat nu ar indura un francez sau un roman.

Dar orasul ramane capitala finantelor, daca nu esti un bogatas in finante sau in IT sau in avocatura, nu prea ai ce cauta la Londra.
Romanii de aici sunt amarasteni, concret. Oameni care se zbat pentru o existenta mai buna sau macar sa puna niste banuti deoparte. Aia care stau cate 5-6 in casa si la mama dracilor la Croydon (care putea fi si Ferentari). Mie imi rup inima cand ii vad cat de greu traiesc.
Adica eu am venit aici sa schimb aerul, pentru un moft de fapt, ei au venit aici sa supravietuieasca. Si pretul supravietuirii e extrem de mare.
Pozele alea de pe FB cu  apusul pe Tamisa si cu Tower Bridge in spate…sunt facute intr-un weekend de repaos in care oamenii evita sa se intoarca in camaruta impartita cu inca o persoana si baia impartita cu inca 3 (straini toti si probabil cu minim un sifilis la activ)

M-am inscris si pe un site de intalniri si am date-uit un englez, un scotian si un irlandez. Imi lipseste un galez ca sa reintregesc Regatul.

Englezul era alcoolic in toata regula : si-a comandat o sticla de vin rosu si o bere DOAR pt el. Educat la Oxford, foarte pedant si de altfel interesant (cel putin dupa primele 3 pahare de vin...) dar nu-l revad, ca alcoolici stiu si-n Romania. Si Oxford sau nu, conversatia capata cumva acelasi nivel dupa suficiente beri.

Irlandezul era prea blond. Adica n-avea sprancene. Sau poate avea dar nu se vedeau. Si in plus a venit gata beat la intalnire. Intr-o sambata la ora 6.

Iar scotianul arata ca Mister Muscolo Instalatorul Gel, complet chel si plin de muschi. Asta nu era alcoolic ca si-a luat limonada. Sau o fi fost la dezintoxicare, nu stiu. Poate mi-a si zis, n-as putea sa certific, pentru ca intelegeam cam un cuvant din 10.

Niciunul din acesti 3 nu m-a mai cautat, desi intalnirile au fost ok, iar cand le-am scris eu dupa o luna, EI m-au certat ca de ce nu i-am mai cautat. Pentru ca VOI sunteti barbatii !! ‘Cum adica, suntem egali!’ Feminismul strikes again.

Ma opresc aici desi mai am multe de zis, dar nu vreau sa va obosesc dupa o pauza asa de mare.
Scriu si maine ! Cu poze! (ca lectura cu poze e cea mai buna!)



                                                                                   


           





duminică, 24 aprilie 2016

MA MUT!

Ma mut. E divortul pe terminate, adica cam intr-un an e gata. In orice caz plec in fine din casa conjugala.

Acum, stiu ca intrebarea de pe buzele tuturor este « unde te duci » ? Ma rog, "a tuturor", a celor maxim 7 persoane care-mi citesc blogul, pe care ii puteam suna sa le spun. 
Pai, inca nu e prea clar. Lucrurile, adica toate cacaturile pe care le detin si de care ar trebui sa ma despart, vor merge intr-un box la pastrare, aici la Paris. Box ii zice spatiului unde stochezi boarfele. Dupa care voi incerca ceva nou, alta tara, sa mai radem si de altii ca de francezi am obosit (nu ca n-ar mai fi subiecte !). Nu zic inca unde ma duc ca in caz ca e epic fail si ma intorc inapoi dupa o luna, n-as vrea sa va dau motive sa radeti de mine. Va spun cand e pe roate toate povestea si chiar merge ! Dar na, cine nu risca nimic, nici nu poate castiga nimic.

Hai sa va povesesc cu mutatul. O placere.

Intai si-ntai, a venit mama sa ma ajute si organizeze. Pentru ca nu-s prea organizata. Desi nu pot spune asta la interviuri. O sa incerc sa zic : “nu sunt organizata, dar compensez cu geniul meu”.

A venit maman de la Bucuresti cu 12 sacose de rafie, saci de gunoi albastri si niste scotch. Adica echipata, nu asa. Ca orice roman care se respecta, sacosa de rafie nu poate lipsi de la nici o mutare, sau orice proiect maret de orice fel.



Apoi m-a boscorodit ca cutiile de carton furate/luate de pe afara , le-am lasat in curte in ploaie « si mai facem un cacat cu ele acum »… 

Asa ca le-am lasat sa se usuce in mijlocul salonului.

Dupa care am purces la impachetat. Mama ar fi dat cam 80% din trentzele mele : « Mai Dana, pe asta o ai din liceu, mai las-o mama si la altii »… « Asta e o cârpa, da-o ! »… « Oleleleo…n-as pune rochia asta nici prin casa ! »… « Prostia asta cand ti-ai luat-o ? »… « Hai ma mamica ca esti si tu o doamna acum nu te mai poti imbraca ca la 16 ani »…

Asa ca am dat tot…sau ma rog, de ce m-am indurat (am mai salvat din ele dupa ce a plecat mama), apoi ne-am pus pe impachetat, ne-am certat ca nu tin scotch-ul bine, ca ma distram spargand bulele din rola de ambalaj cu bule, ca de ce stau jos cand sunt atatea de impachetat, cum cred eu ca ne va ajunge timpul…, ca ce dracu am facut cu foarfeca aia ca acum o secunda era aici ! si in general cand nu mai aveam de ce sa ne certam ne  intrebam amandoua cum de m-am maritat cu asa un barbat reusit ca Julien. Asta e o intrebare fara raspuns stil sensul vietii. Stii ca n-are raspuns dar ti-o pui totusi, cine stie ?

Apoi mama si-a facut stock-ul de branze si saucisson si s-a dus la ea acasa ca o astepta pesica.

Am ramas singura cu sacosele de rafie si cutiile de carton uscate de-acum.

Cel mai amuzant a fost cand a venit viitorul fost sot acum cateva seri, a zis ca ce mare balamuc am facut, apoi a gasit un metru liber, si-a pus niste muzica africana si s-a apucat sa danseze intre cartoane. Cu dat din cur si aruncat brate in stanga si-n dreapta. Era asa un moment foarte suprarealist, genul ala de nu stii daca sa razi sau sa plangi. Am vrut sa si filmez toata mascarada ca sa-mi amintesc cu ce clov m-am maritat si sa n-am nici un regret niciodata. Sau de fapt poate el a inteles adevarul si trebuie sa vezi in orice circumstanta partea buna a lucrurilor.

Ce mi se pare mie greu la impachetat ? Pai de exemplu maruntisurile care stateau in diverse ascunzatori de unde nu deranajau pe nimeni. Ei bine aveam de toate acolo, de la ace de siguranta, brelocuri, ochelari de soare, un papirus egiptean, o pisicuta de decor, o scoica nostalgica, tratamentul de hemoroizi DAR si de negi (da, stiu…), carti de vizita, cartile de student ( !), si caaaate alte cacaturi care, varsate pe jos, nu numai ca nu le poti arunca dar cum sa le triezi ?! Asa ca le ocolesti, vreme de cateva saptamani pana te loveste inspiratia intr-o zi. Si faci un carton numit « Nimicuri » (a nu se arunca !!)

Am inchiriat si spatiul de depozitare respectiv in care-mi voi depozita toate cacaturile, pe o suma importanta, iar firma care-mi inchiriaza boxul nu e desigur responsabila (ca de obicei responsabilitatile lor se opresc la luatul banilor). Acum sincer daca mi-ar fura cineva porcariile, intai ca as fi in admiratie pentru asa o motivatie, si doi, m-ar scapa de o grija, mi-as zice ca a decis Universul in locul meu si-am facut o treaba.

 Ieri a venit un prieten roman sa ma ajute. Momentul mutatului adevarat. Numai ca de dimineata  m-am trezit cu un torticolis, abia imi miscam capul, ma ustura si gatul si mai si putzeam de la subtioara dreapta (si doar aia dreapta !). Mai nou put. E perfect cand vrei sa-ti refaci viata. O combinatie detonanta. Cand concurezi cu pustoaice de 25 de ani care si ele sunt pe aceeasi piata numai ca ele NU put, NU au torticolis si nici nu l-au impachetat pe Mihail Sebastian in pungi de rafie…

L-am repezit si pe amicul roman care venise sa ma ajute, in mod mama. Acum eram eu mama si amicul meu eu. Na, fiecare vrea sa fie sef de proiect la un moment dat.



In tot acest timp ma ocupam si cu business, pentru ca mai vand mobile pe un site. Au venit doi romanasi sa cumpere canapeaua, s-au chinuit sa o scoata vreo juma de ora, pana cand le-a dat prin cap sa schimbe unghiul ca sa o poata scoate ! Einstein nu altceva ! Le-am vandut si o comoda in banii aia ca deh, romanii ii fraieresc pe alti romani de pe vreama dacilor. Glumesc, sunt de super calitate toate mobilele. Am un frigider de vanzare daca intereseaza pe cineva. Pe care am incercat sa-l vand tuturor celor care vroiau sa-mi cumpere bicicleta (nene, ruleaza daca fumezi ce trebuie!) dar ai naibii au ramas incapatzanati.



Bun, seara am plecat in fine sa ducem lucrurile la box. Am burdusit masina, ne-am dus, lacat mare pe boxul meu si nu mai era nici un angajat prezent, tre sa ma intorc luni. Asa ca dupa ce le-am aratat cutiilor frumosul Paris, le-am lasat fix in masina, la locul lor, trebuie sa verific ca n-a spart nimeni masina azi noapte sa le ia. Desi mi-ar cam face un favor de fapt.


Asa ca mutarea avanseaza : m-am mutat din casa in curte si din curte in masina. Luni ma mut intr-un box de 3m. Noi sa fim sanatosi ! O sa facem bine !


marți, 12 aprilie 2016

IN DA CLUB

Am fost in club sambata seara. Cu doua romanece si o poloneza. Clubul se cheama “Barrio Latino”.
Si, asa cum ii spune si numele, e plin de…negri si arabi. Normal, suntem in Franta. E politic incorect sa spui aceasta fraza « negri si arabi », daca spun aceste doua cuvinte in combinatia asta sunt catalogata direct rasista in Franta, desi ea per se, e o constatare. 

Bine, fie, deci erau indivizi din Africa si  indivizi din tari arabe la barul asta. Cu care n-am nimic, ma bucur ca le place muzica latino.

Cu aceasta ocazie festiva, am constatat de asemenea ca sunt o baba deranjata. Ma deranja asa : muzica prea tare, ma bateau pantofii, ma iritau oamenii care se lipeau ca nu era loc, nu era suficient aer, barul era prea departe si alcoolul prea putin in bautura (probabil de-aia eram asa de deranjata de tot!), chilotii imi intrasera in fund si eram prea « doamna » sa-i scot (in plus eram atat de lipiti unii de altii ca probabil i-as fi scos pe-ai vecinului…), mi-era frica de un incendiu, de un kamikaze, de un cot un coaste, si ca nu voi gasi taxi. Cu toate aceste ganduri ma distram de minune!

Ne-am tras desigur in poza sa vada dusmanii ce tinere suntem si ce bine ne distram. In poza parem asezate dar nu aveam masa, desigur, l-am mituit pe chelner pret de o poza sa ne lase sa ne asezam la masa unor mafioti. Ca sa para ca avem valoare (avand masa !). Pacat ca n-a iesit si sampania oamenilor in poza, sa parem si super bogate, nu doar cu valoare !

M-am distrat mai ales la o faza foarte amuzanta, anume cu una din amicele mele care e blonda si foarte frumoasa, si care incerca sa evite privirea unui negru doi pe doi, cu o basca pe frunte asa –pentru mister- un tricou decupat la pectorali - sa vada lumea ca nu trage de fiare ca prostul – si niste blugi mulati de strigau fesele « libertate !!! »
 Domnul dansa efeminat ca Shakira si credea ca e extrem de seducator cu dansul lui din muschi si buric. Iar prietena mea incerca sa nu-i prinda privirea, asa ca se uita cumva in zig-zag in timp ce dansa, pe doua carari cumva « pac, nu m-ai prins », « pac, ma uit in dreapta, tu in stanga, fraere », « pacpacpaaaaaacccc ».
Intr-un final a fost tot ala mai smecher, a prins-o si-a dansat-o putin, iar ea a limitat daunele spunandu-i ca nu vorbeste franceza ! Si in general nu vorbeste nici o limba dar mai ales nu pe a lui, oricare ar fi aceea.


Erau tot felul de aratari la zgomoteca asta, doamne de varsta a treia imbracate in rochii mulate cu imprimeu leopard, le-am numit « Caltabosii ».

Eu nu stiu ce mai poti sa speri pe la 45 de ani cand esti grasa si obosita si te duci la bar la agatat. Adica eu inca arat corect (macar nu opresc copiii din crestere cand te uiti la mine) si TOT nu ma duc la discoteca cu intentia sa agat (ci cu intentia sa pastrez relatia cu patul interesanta, sa ni se faca dor unul de altul un pic). De altfel ce-ar fi de agatat ?! Nici haina in cuier, ca e garderoba 2 euro, si angajatii declara ca in caz de orice, ei nu sunt responsabili ! 

Dar de fapt mint, pentru ca m-a agatat un neamt la discoteca la care-am fost de Revelion, foarte frumusel de altfel dar ma enerva accentul lui metalic (o sa mor singura, stiu). Si in plus, in primul sms pe care mi l-a trimis cand s-a trezit din betie cam pe 3 ianuarie, a adaugat o poza cu el semi-dezbracat cu muschii fata-profil. I-am raspuns ca n-am nimic de carat in imediat, dar apreciez intentia. La a doua si ultima lui tentativa, i-am zis ca ma tem ca nu-s destul de buna pentru el, ca poza lui indica ca si-ar fi superior si lui insusi. Desigur nu m-a mai cautat.

Ma gandeam de fapt ca cel mai bun plan e sa devin propriul meu barbat : adica mustata/barba check, independenta sunt, imi platesc oricum singura, ma fac sa rad singura…astept sa-mi creasca si un coi si cred ca problema e rezolvata.

Dar sa ma intorc la sambata : am plecat de-acolo pe la 1, am zis sa iau Uberul. Francezii, care urasc capitalismul cum uraste Marean gramatica, s-au gandit sa reglementeze Uber-ul, asa ca acum costa cat un taxi, adica tre sa fii milionar sa ti-l mai permiti. Inapoi asadar la prietenul metrou.

La metroul parizian intr-o sambata seara, este ca la Curtea Miracolelor. Toata lumea e beata si vrea sa iasa in evidenta. Unul vroia sa iasa in evidenta aruncandu-se pe sine, de fapt a si sarit, cu doua minute inaintea venirii metroului, si doar o muiere si cu mine am strigat de pe peronul celalalt, restul erau suficient de beti si/sau lasi sa nu intervina in vreun fel. In final omul respectiv s-a gandit ca nu merita lasata planeta unor asemenea prostovani si a revenit pe peron. Cu un ceas gasit pe sine !! Adica a si optimizat tentativa de suicid !

Ce-am mai vazut ? O duduie vomitand gratios in metrou, langa ea niste pusti care se vroiau cool si fumau si ascultau rap frantuzesc (ceea ce explica de ce dadea la rate doamna), si inca o duduie care era in lipsa de afectiune si a intrat in vorba cu mine, imi spunea ca revine de la o nunta de la Casa Armatei si i-a dat afara la ora 1 ca doar atat era platit (francezi zgarciti).

De la metrou am traversat si un mare pod pana la mine si-am mai mers vreo 15 minute pe jos si am ajuns in fine acasa !

Asta a fost sambata seara glamour, am o viata de ma invidiez si eu pe mine !

miercuri, 16 martie 2016

Frigiderul corporatist


La o ultima discutie cu prietenele mele, subiectul arzator era mancatul la servici.
Am terminat cu subiecte profunde stil barbati. Nu de alta dar vorbim de asta cam de vreo 17 ani, cred ca ni s-a luat. Si tot la aceleasi concluzii ajungem cam de cand aveam 16 ani (anume ca toti barbatii e porci)

Cam ca mine cu francezii : dupa 12 ani de stat aici si diverse experiente empirice, am ajuns fix la concluziile care erau prejudecati inainte sa plec in Franta : ca-s aroganti, xenofobi, lenesi, buric-pamantii (individualisti) si ca limba lor suna complet gay.

Dar reintorcandu-ne asadar la frigiderul corporatist (care a vazut multe la viata lui, spre deosebire de un frigider normal) : banuiesc ca mancati pe la servici, si veniti cu pachetelul.
Ei bine, oamenii in corporatii, au diverse manii si pitici pe creier : unii nu mananca decat salate, altii evita carnea, unii o uita prin figider, altii o lasa sa se imputa si spera ca aceasta va pleca pe propriile picioare pana la gunoi, nemaisuportandu-si mirosul, etc.
Am facut niste tipologii de mancatori de pranz pe la firme :

1)   Excentricul : ala cu combinatiile cele mai periculoase : brocoli cu branza rochefort (waroum ?!), cartofi cu sos soia, porc umplut cu trufe –sau ma rog, ce i-a fost vandut drept trufe ca n-ar avea bani de asta, ton cu porumb si iaurt…(astia ar putea intra si la categoria compulsivi, cu cat felul de mancare e mai plictisitor, cu atat il vor manca mai des, gen in fiecare zi timp de trei luni)

2)   Baietelul lui mama- ii face mamica lui pachetel ca la gradinita, totul extrem de bine organizat, are si marul de la ora 4, si sa nu cumva sa rateze gustarica !

3)   Vegetarianul sau veganul : in principiu asta mananca iarba si variatiuni pe aceeasi tema, n-are nici un chef de viata (normal, doar mananca iarba) si incearca sa convinga pe toata lumea de beneficiile renuntarii la carne (de ce trebuie sa devii si sectant daca ai ales sa fii plictisitor si sa nu-ti folosesti caninii ?!)
Am vazut eu o data pe National Geographic, niste lei care au prins o hiena (tare m-am bucurat ca nenorocitele alea fura vanatul leilor) si spunea comentatorul ca natura e foarte bine facuta si in ciuda foamei leilor, acestia nu vor manca un animal carnivor, asadar hiena e abandonata.
Asadar daca un vegetarian si un om NORMAL (omnivor) ar fi prinsi de niste canibali cu inima, probabil omnivorul ar avea mai mari sanse sa scape ! Daca mai e si fumator scapa clar, ca ii pute pielea !

4)   Colega care e la regim : mananca numai prostii (care put) si in cantitati industriale « pai daca n-am voie sa mananc ALTCEVA ?! »…

5)   Ipohondrul : ala care desi isi pune mancarea in frigider, totul e extrem de bine baricadat sa nu cumva sa ia « bacterii »- visul meu secret e sa tusesc o data pe pachetel

6)   Uitucul- ala care mereu isi uita pachetul acasa sau « confunda » iaurtul lui prost cu un iaurt bun sau uita un fel de mancare doua saptamani in frigider, fel care putea déjà la baza, si care reuseste asadar sa imputa toate alimentele din frigider. Desigur candi si da seama ca a uitat nu zice nimic taman ca sa poata sustrage pachetul din frigider cand nu se uita nimeni si sa nu devina « mister ne-popularitate »

7)   Furaciosul (cunoscut si sub numele comun de « nenorocitul-ala-arde-l-ar focul »)- care si-a dorit mereu sa fie magician si a reusit in corporatie- face sa dispara orice produs la care tii si la care salivezi de cu o seara inainte. Nimeni nu stie EXACT cine e desi toata lumea cam are o banuiala. Salariatii (de sex femeiesc in orice caz !) strang bani sa cumpere o camera ascunsa, sa-l prinda in flagrant delict si sa-l omoare cu pietre.

8)   Fetele zeloase- alea care au tot echipamentul, zici ca s-au nascut pentru mancatul in corporatii : au o gentuta perfect izolanta, cutii perfecte, cutitas de salata, nu uita niciodata painea, au si sos, totul e perfect.

9)   Cautatoarea de retete- « dar de unde ai luat asta ? » ; « dar cum ai facut asta ?; « a da, ai putea sa-mi trimiti si mie reteta prin mail ? »

10)    Pofticiosul- ala care vrea sa guste de la toata lumea si te face sa te simti prost ca ce mananci tu arata delicios si el are niste bame in sos.

 As mai continua cu cum sunt unii care sunt complet enervanti candi si taie tacticos mancarea dar o sa ziceti ca-s complet tzacanita. Aveam o colega Odile, care isi aducea piuré si jambon si o rosioara, si le tai ape fiecare si manca asa tacticos la curtea regelui, ai fi zic ca mananca cel putin la un restaurant cu o stea Michelin. Genul asta nu beau nici apa normala, ci niste bauturi « speciale » facute in casa, ceaiuri cu diverse efecte de care ignorantii ca mine n-au cum sa stie.
Mai sunt si cei care varsa chestii si nu curata niciodata, dar pe astia ii stiti deja de-acasa presupun, gen daca locuiti cu un barbat.

Gata ma opresc aici ca o sa ziceti ca sunt cea mai mare cârcotasa de pe planeta. Daca aveti alte tipologii pe care le-am uitat, nu ezitati !