marți, 27 septembrie 2016

Impresii de la Londra

Revin cu blogul, desi sunt sigura ca credeati ca mi-a sucombat chinuiala-de-talent scriitoricesc definitiv. Ei bine, sucombase numai temporar.
Si am scuze temeinice pentru care nu am scris, desi mama ar spune ca imi pierd vremea cu prostii gen job, sport si vazut de amici, « in loc sa scrii domnule ca moare omul de curiozitate sa stie ce faci si tu o arzi aiurea la servici! ».

Vestea anului este ca m-am mutat la Londra temporar.

Am zis sa vad niste meleaguri noi, aer proaspat. Inainte de Brexit. Ca acum englezii sunt ca niste muste ametite de soare cand vine primavara. Nu stie nimeni ce-i cu el si incotro se-ndreapta, straini sau locali.

Basca ca eram sigura ca nu vor vota « afara cu voi boii dreacu de imigranti care ne faceti sa parem deschisi la lume, investitii si oportunitati ».

Am ales Londra pentru ca era la o aruncatura de canal. Si pentru ca erau mai capitalisti ca francezii (gen nu dureaza 5 luni procesul de recrutare ca trebuie sa intalnesti si pisica asistentului cu care vei imparti biroul)

Mi-am stockat toate catrafusele intr-un box la Paris (de care stiti) si dusa am fost.

Piata muncii e incredibila aici, am gasit ceva de lucru (in partea juridica a unei firme de asset management) in 4 zile.

Oricine este suficient de curajos sa faca mutarea, isi poate gasi de lucru aici, ii garantez, oamenii se misca repede si bine. Ca eficienta, nu cred ca ii bate nimeni. Ati vazut de fapt ce eficient au si votat :)

In schimb, mie personal mi se pare incredibil de greu sa traiesti la Londra…desigur e recent, nu traiesc aici decat din mai, dar : chiriile sunt atroce de scumpe- platesc 855 de lire pe luna ca sa locuiesc cu un cuplu de gay- si sunt printre cei privilegiati (si nu spun asta pentru ca se putea sa nimeresc peste pedofili ! ;)

In majoritatea apartamenelor se sta cu cate inca 5-6 oameni si platesti sume considerabile, gen minim 500. Daca vrei luxul de a sta cu numai inca doua persoane, trebuie vizat in jur de 800 de lire. Noroc ca acum se da lira cu capul de pereti.

Asadar iti poti lua gandul de la intimitate, in schimb daca iti plac activitatile de grup cu straini, Londra este the place to be !

Desigur pentru cei care sunt cuplu e mult mai simplu si mai ieftin sa mutualizezi tot. Aceeasi discriminare pentru oamenii singuri ca peste tot : cumparatul unei case, platitul camerei single in vacanta, mersul la terasa, lipsa de mutualizare a costului vibratorului etc.

Sa va spun de Londra asadar : este abject de scump. Daca pretul chiriei si conditiile de viata nu v-au convins, va mai spun : transportul e 150 de lire pe doua zone (pe luna), mancarea in oras te costa undeva la 8 lire la pranz. Eu in general cu mancarea de aici nu ma impac defel : mi se pare ori prea picanta (din cauza trecutului colonial al britanicilor) ori prea uleioasa. Deci o zi mi-e rau, o zi mi-e foame si-mi iau riscul sa-mi fie rau (mananc cam o data la doua zile).

Se pare ca e un fenomen comun printre francezi, romanii de aici (care sunt extrem de multi !) au rezolvat problema ca peste tot in lume unde au migrat : pachet de ‘acasa’. Eu nu stiu ce pun romanii de ‘acasa’ in aceste pachete sa hraneasca familii pentru saptamani intregi. Cate muraturi si carnati sa mananci ?! Cate pungi de pufuleti sa prizezi ? (ca-mi inchipui in ce stadiu ajung aici). Cati covrigei vanilati sa rontzai ?

O alta chestie care nu-mi place aici este lumea, raurile de oameni care se varsa…la metrou, pe strazi, in toate zonele oarecum turistice. De fapt spun ‘oarecum’ pentru ca la Londra e turistic orice nu e la capatul lumii sau unde nu risti sa ti se taie gatul sau sa te converteasca la islamism.
Oricum orasul e atat de mare ca iti ia cam o ora sa ajungi oriunde.

Acum ca v-am spus ce nu-mi place, hai sa va spun ce imi place : englezii sunt extrem de politicosi si draguti, nu am nimic sa le reposez. Uite nici nu prea pot sa ma iau de ei, n-am material cum am la francezi, pentru ca sunt eficienti, politicosi, educati, ba chiar personal gasesc ca se scuza prea mult. Clientii nostri se scuza in mailuri in caz ca n-am inteles noi ce au exprimat ei cu claritate. Totul la ei incepe cu ‘I’m sorry’, ca un fel de reflex. De genul ‘ma scuzati ca v-am calcat sub talpa’.

Londra e fabuloasa. Se intampla atatea evenimente culturale incredibile…gen Patrick Stewart care joaca intr-o piesa cu Ian McKellen… (actorul incredibil care il juca pe ‘Magneto’ batrain in X-men). sau Kevin Spacey, sau Glens Close, toi se produc la Londra.

Am fost la 4 musicaluri de cand sunt aici si in continuare ma fascineaza la fel de tare…e un spectacol absolut minunat si co ;plet : costume, orchestra, joc, voci, machiaj, efecte speciale (in ‘Fantoma de la Opera’ reusesc sa faca o barca sa pluteasca pe un rau pe scena !...in ‘Miss Saigon’ zboara un avion in 3D pe scena, care chiar crezi ca e acolo ! Iar in ‘Wicked’ intri intr-o lume complet de poveste alt univers cu totul)
Daca veniti la Londra, trebuie musai sa mergeti la un musical pentru ca e o experienta cum nu veti trai alta sau in alta parte.

Spatiile verzi sunt extrem de frumoase si ample, librariile sunt absolut superbe si salivezi la carti…

Englezilor le place la pub. De la 5 incolo e bataie la pub (in fata lui mai exact), si oamenii par sa se simta bine ! Majoritatea imi par alcoolici, adica baga la halbe de bere in ei zi de zi (uneori si la pauza de pranz) cat nu ar indura un francez sau un roman.

Dar orasul ramane capitala finantelor, daca nu esti un bogatas in finante sau in IT sau in avocatura, nu prea ai ce cauta la Londra.
Romanii de aici sunt amarasteni, concret. Oameni care se zbat pentru o existenta mai buna sau macar sa puna niste banuti deoparte. Aia care stau cate 5-6 in casa si la mama dracilor la Croydon (care putea fi si Ferentari). Mie imi rup inima cand ii vad cat de greu traiesc.
Adica eu am venit aici sa schimb aerul, pentru un moft de fapt, ei au venit aici sa supravietuieasca. Si pretul supravietuirii e extrem de mare.
Pozele alea de pe FB cu  apusul pe Tamisa si cu Tower Bridge in spate…sunt facute intr-un weekend de repaos in care oamenii evita sa se intoarca in camaruta impartita cu inca o persoana si baia impartita cu inca 3 (straini toti si probabil cu minim un sifilis la activ)

M-am inscris si pe un site de intalniri si am date-uit un englez, un scotian si un irlandez. Imi lipseste un galez ca sa reintregesc Regatul.

Englezul era alcoolic in toata regula : si-a comandat o sticla de vin rosu si o bere DOAR pt el. Educat la Oxford, foarte pedant si de altfel interesant (cel putin dupa primele 3 pahare de vin...) dar nu-l revad, ca alcoolici stiu si-n Romania. Si Oxford sau nu, conversatia capata cumva acelasi nivel dupa suficiente beri.

Irlandezul era prea blond. Adica n-avea sprancene. Sau poate avea dar nu se vedeau. Si in plus a venit gata beat la intalnire. Intr-o sambata la ora 6.

Iar scotianul arata ca Mister Muscolo Instalatorul Gel, complet chel si plin de muschi. Asta nu era alcoolic ca si-a luat limonada. Sau o fi fost la dezintoxicare, nu stiu. Poate mi-a si zis, n-as putea sa certific, pentru ca intelegeam cam un cuvant din 10.

Niciunul din acesti 3 nu m-a mai cautat, desi intalnirile au fost ok, iar cand le-am scris eu dupa o luna, EI m-au certat ca de ce nu i-am mai cautat. Pentru ca VOI sunteti barbatii !! ‘Cum adica, suntem egali!’ Feminismul strikes again.

Ma opresc aici desi mai am multe de zis, dar nu vreau sa va obosesc dupa o pauza asa de mare.
Scriu si maine ! Cu poze! (ca lectura cu poze e cea mai buna!)



                                                                                   


           





duminică, 24 aprilie 2016

MA MUT!

Ma mut. E divortul pe terminate, adica cam intr-un an e gata. In orice caz plec in fine din casa conjugala.

Acum, stiu ca intrebarea de pe buzele tuturor este « unde te duci » ? Ma rog, "a tuturor", a celor maxim 7 persoane care-mi citesc blogul, pe care ii puteam suna sa le spun. 
Pai, inca nu e prea clar. Lucrurile, adica toate cacaturile pe care le detin si de care ar trebui sa ma despart, vor merge intr-un box la pastrare, aici la Paris. Box ii zice spatiului unde stochezi boarfele. Dupa care voi incerca ceva nou, alta tara, sa mai radem si de altii ca de francezi am obosit (nu ca n-ar mai fi subiecte !). Nu zic inca unde ma duc ca in caz ca e epic fail si ma intorc inapoi dupa o luna, n-as vrea sa va dau motive sa radeti de mine. Va spun cand e pe roate toate povestea si chiar merge ! Dar na, cine nu risca nimic, nici nu poate castiga nimic.

Hai sa va povesesc cu mutatul. O placere.

Intai si-ntai, a venit mama sa ma ajute si organizeze. Pentru ca nu-s prea organizata. Desi nu pot spune asta la interviuri. O sa incerc sa zic : “nu sunt organizata, dar compensez cu geniul meu”.

A venit maman de la Bucuresti cu 12 sacose de rafie, saci de gunoi albastri si niste scotch. Adica echipata, nu asa. Ca orice roman care se respecta, sacosa de rafie nu poate lipsi de la nici o mutare, sau orice proiect maret de orice fel.



Apoi m-a boscorodit ca cutiile de carton furate/luate de pe afara , le-am lasat in curte in ploaie « si mai facem un cacat cu ele acum »… 

Asa ca le-am lasat sa se usuce in mijlocul salonului.

Dupa care am purces la impachetat. Mama ar fi dat cam 80% din trentzele mele : « Mai Dana, pe asta o ai din liceu, mai las-o mama si la altii »… « Asta e o cârpa, da-o ! »… « Oleleleo…n-as pune rochia asta nici prin casa ! »… « Prostia asta cand ti-ai luat-o ? »… « Hai ma mamica ca esti si tu o doamna acum nu te mai poti imbraca ca la 16 ani »…

Asa ca am dat tot…sau ma rog, de ce m-am indurat (am mai salvat din ele dupa ce a plecat mama), apoi ne-am pus pe impachetat, ne-am certat ca nu tin scotch-ul bine, ca ma distram spargand bulele din rola de ambalaj cu bule, ca de ce stau jos cand sunt atatea de impachetat, cum cred eu ca ne va ajunge timpul…, ca ce dracu am facut cu foarfeca aia ca acum o secunda era aici ! si in general cand nu mai aveam de ce sa ne certam ne  intrebam amandoua cum de m-am maritat cu asa un barbat reusit ca Julien. Asta e o intrebare fara raspuns stil sensul vietii. Stii ca n-are raspuns dar ti-o pui totusi, cine stie ?

Apoi mama si-a facut stock-ul de branze si saucisson si s-a dus la ea acasa ca o astepta pesica.

Am ramas singura cu sacosele de rafie si cutiile de carton uscate de-acum.

Cel mai amuzant a fost cand a venit viitorul fost sot acum cateva seri, a zis ca ce mare balamuc am facut, apoi a gasit un metru liber, si-a pus niste muzica africana si s-a apucat sa danseze intre cartoane. Cu dat din cur si aruncat brate in stanga si-n dreapta. Era asa un moment foarte suprarealist, genul ala de nu stii daca sa razi sau sa plangi. Am vrut sa si filmez toata mascarada ca sa-mi amintesc cu ce clov m-am maritat si sa n-am nici un regret niciodata. Sau de fapt poate el a inteles adevarul si trebuie sa vezi in orice circumstanta partea buna a lucrurilor.

Ce mi se pare mie greu la impachetat ? Pai de exemplu maruntisurile care stateau in diverse ascunzatori de unde nu deranajau pe nimeni. Ei bine aveam de toate acolo, de la ace de siguranta, brelocuri, ochelari de soare, un papirus egiptean, o pisicuta de decor, o scoica nostalgica, tratamentul de hemoroizi DAR si de negi (da, stiu…), carti de vizita, cartile de student ( !), si caaaate alte cacaturi care, varsate pe jos, nu numai ca nu le poti arunca dar cum sa le triezi ?! Asa ca le ocolesti, vreme de cateva saptamani pana te loveste inspiratia intr-o zi. Si faci un carton numit « Nimicuri » (a nu se arunca !!)

Am inchiriat si spatiul de depozitare respectiv in care-mi voi depozita toate cacaturile, pe o suma importanta, iar firma care-mi inchiriaza boxul nu e desigur responsabila (ca de obicei responsabilitatile lor se opresc la luatul banilor). Acum sincer daca mi-ar fura cineva porcariile, intai ca as fi in admiratie pentru asa o motivatie, si doi, m-ar scapa de o grija, mi-as zice ca a decis Universul in locul meu si-am facut o treaba.

 Ieri a venit un prieten roman sa ma ajute. Momentul mutatului adevarat. Numai ca de dimineata  m-am trezit cu un torticolis, abia imi miscam capul, ma ustura si gatul si mai si putzeam de la subtioara dreapta (si doar aia dreapta !). Mai nou put. E perfect cand vrei sa-ti refaci viata. O combinatie detonanta. Cand concurezi cu pustoaice de 25 de ani care si ele sunt pe aceeasi piata numai ca ele NU put, NU au torticolis si nici nu l-au impachetat pe Mihail Sebastian in pungi de rafie…

L-am repezit si pe amicul roman care venise sa ma ajute, in mod mama. Acum eram eu mama si amicul meu eu. Na, fiecare vrea sa fie sef de proiect la un moment dat.



In tot acest timp ma ocupam si cu business, pentru ca mai vand mobile pe un site. Au venit doi romanasi sa cumpere canapeaua, s-au chinuit sa o scoata vreo juma de ora, pana cand le-a dat prin cap sa schimbe unghiul ca sa o poata scoate ! Einstein nu altceva ! Le-am vandut si o comoda in banii aia ca deh, romanii ii fraieresc pe alti romani de pe vreama dacilor. Glumesc, sunt de super calitate toate mobilele. Am un frigider de vanzare daca intereseaza pe cineva. Pe care am incercat sa-l vand tuturor celor care vroiau sa-mi cumpere bicicleta (nene, ruleaza daca fumezi ce trebuie!) dar ai naibii au ramas incapatzanati.



Bun, seara am plecat in fine sa ducem lucrurile la box. Am burdusit masina, ne-am dus, lacat mare pe boxul meu si nu mai era nici un angajat prezent, tre sa ma intorc luni. Asa ca dupa ce le-am aratat cutiilor frumosul Paris, le-am lasat fix in masina, la locul lor, trebuie sa verific ca n-a spart nimeni masina azi noapte sa le ia. Desi mi-ar cam face un favor de fapt.


Asa ca mutarea avanseaza : m-am mutat din casa in curte si din curte in masina. Luni ma mut intr-un box de 3m. Noi sa fim sanatosi ! O sa facem bine !


marți, 12 aprilie 2016

IN DA CLUB

Am fost in club sambata seara. Cu doua romanece si o poloneza. Clubul se cheama “Barrio Latino”.
Si, asa cum ii spune si numele, e plin de…negri si arabi. Normal, suntem in Franta. E politic incorect sa spui aceasta fraza « negri si arabi », daca spun aceste doua cuvinte in combinatia asta sunt catalogata direct rasista in Franta, desi ea per se, e o constatare. 

Bine, fie, deci erau indivizi din Africa si  indivizi din tari arabe la barul asta. Cu care n-am nimic, ma bucur ca le place muzica latino.

Cu aceasta ocazie festiva, am constatat de asemenea ca sunt o baba deranjata. Ma deranja asa : muzica prea tare, ma bateau pantofii, ma iritau oamenii care se lipeau ca nu era loc, nu era suficient aer, barul era prea departe si alcoolul prea putin in bautura (probabil de-aia eram asa de deranjata de tot!), chilotii imi intrasera in fund si eram prea « doamna » sa-i scot (in plus eram atat de lipiti unii de altii ca probabil i-as fi scos pe-ai vecinului…), mi-era frica de un incendiu, de un kamikaze, de un cot un coaste, si ca nu voi gasi taxi. Cu toate aceste ganduri ma distram de minune!

Ne-am tras desigur in poza sa vada dusmanii ce tinere suntem si ce bine ne distram. In poza parem asezate dar nu aveam masa, desigur, l-am mituit pe chelner pret de o poza sa ne lase sa ne asezam la masa unor mafioti. Ca sa para ca avem valoare (avand masa !). Pacat ca n-a iesit si sampania oamenilor in poza, sa parem si super bogate, nu doar cu valoare !

M-am distrat mai ales la o faza foarte amuzanta, anume cu una din amicele mele care e blonda si foarte frumoasa, si care incerca sa evite privirea unui negru doi pe doi, cu o basca pe frunte asa –pentru mister- un tricou decupat la pectorali - sa vada lumea ca nu trage de fiare ca prostul – si niste blugi mulati de strigau fesele « libertate !!! »
 Domnul dansa efeminat ca Shakira si credea ca e extrem de seducator cu dansul lui din muschi si buric. Iar prietena mea incerca sa nu-i prinda privirea, asa ca se uita cumva in zig-zag in timp ce dansa, pe doua carari cumva « pac, nu m-ai prins », « pac, ma uit in dreapta, tu in stanga, fraere », « pacpacpaaaaaacccc ».
Intr-un final a fost tot ala mai smecher, a prins-o si-a dansat-o putin, iar ea a limitat daunele spunandu-i ca nu vorbeste franceza ! Si in general nu vorbeste nici o limba dar mai ales nu pe a lui, oricare ar fi aceea.


Erau tot felul de aratari la zgomoteca asta, doamne de varsta a treia imbracate in rochii mulate cu imprimeu leopard, le-am numit « Caltabosii ».

Eu nu stiu ce mai poti sa speri pe la 45 de ani cand esti grasa si obosita si te duci la bar la agatat. Adica eu inca arat corect (macar nu opresc copiii din crestere cand te uiti la mine) si TOT nu ma duc la discoteca cu intentia sa agat (ci cu intentia sa pastrez relatia cu patul interesanta, sa ni se faca dor unul de altul un pic). De altfel ce-ar fi de agatat ?! Nici haina in cuier, ca e garderoba 2 euro, si angajatii declara ca in caz de orice, ei nu sunt responsabili ! 

Dar de fapt mint, pentru ca m-a agatat un neamt la discoteca la care-am fost de Revelion, foarte frumusel de altfel dar ma enerva accentul lui metalic (o sa mor singura, stiu). Si in plus, in primul sms pe care mi l-a trimis cand s-a trezit din betie cam pe 3 ianuarie, a adaugat o poza cu el semi-dezbracat cu muschii fata-profil. I-am raspuns ca n-am nimic de carat in imediat, dar apreciez intentia. La a doua si ultima lui tentativa, i-am zis ca ma tem ca nu-s destul de buna pentru el, ca poza lui indica ca si-ar fi superior si lui insusi. Desigur nu m-a mai cautat.

Ma gandeam de fapt ca cel mai bun plan e sa devin propriul meu barbat : adica mustata/barba check, independenta sunt, imi platesc oricum singura, ma fac sa rad singura…astept sa-mi creasca si un coi si cred ca problema e rezolvata.

Dar sa ma intorc la sambata : am plecat de-acolo pe la 1, am zis sa iau Uberul. Francezii, care urasc capitalismul cum uraste Marean gramatica, s-au gandit sa reglementeze Uber-ul, asa ca acum costa cat un taxi, adica tre sa fii milionar sa ti-l mai permiti. Inapoi asadar la prietenul metrou.

La metroul parizian intr-o sambata seara, este ca la Curtea Miracolelor. Toata lumea e beata si vrea sa iasa in evidenta. Unul vroia sa iasa in evidenta aruncandu-se pe sine, de fapt a si sarit, cu doua minute inaintea venirii metroului, si doar o muiere si cu mine am strigat de pe peronul celalalt, restul erau suficient de beti si/sau lasi sa nu intervina in vreun fel. In final omul respectiv s-a gandit ca nu merita lasata planeta unor asemenea prostovani si a revenit pe peron. Cu un ceas gasit pe sine !! Adica a si optimizat tentativa de suicid !

Ce-am mai vazut ? O duduie vomitand gratios in metrou, langa ea niste pusti care se vroiau cool si fumau si ascultau rap frantuzesc (ceea ce explica de ce dadea la rate doamna), si inca o duduie care era in lipsa de afectiune si a intrat in vorba cu mine, imi spunea ca revine de la o nunta de la Casa Armatei si i-a dat afara la ora 1 ca doar atat era platit (francezi zgarciti).

De la metrou am traversat si un mare pod pana la mine si-am mai mers vreo 15 minute pe jos si am ajuns in fine acasa !

Asta a fost sambata seara glamour, am o viata de ma invidiez si eu pe mine !

miercuri, 16 martie 2016

Frigiderul corporatist


La o ultima discutie cu prietenele mele, subiectul arzator era mancatul la servici.
Am terminat cu subiecte profunde stil barbati. Nu de alta dar vorbim de asta cam de vreo 17 ani, cred ca ni s-a luat. Si tot la aceleasi concluzii ajungem cam de cand aveam 16 ani (anume ca toti barbatii e porci)

Cam ca mine cu francezii : dupa 12 ani de stat aici si diverse experiente empirice, am ajuns fix la concluziile care erau prejudecati inainte sa plec in Franta : ca-s aroganti, xenofobi, lenesi, buric-pamantii (individualisti) si ca limba lor suna complet gay.

Dar reintorcandu-ne asadar la frigiderul corporatist (care a vazut multe la viata lui, spre deosebire de un frigider normal) : banuiesc ca mancati pe la servici, si veniti cu pachetelul.
Ei bine, oamenii in corporatii, au diverse manii si pitici pe creier : unii nu mananca decat salate, altii evita carnea, unii o uita prin figider, altii o lasa sa se imputa si spera ca aceasta va pleca pe propriile picioare pana la gunoi, nemaisuportandu-si mirosul, etc.
Am facut niste tipologii de mancatori de pranz pe la firme :

1)   Excentricul : ala cu combinatiile cele mai periculoase : brocoli cu branza rochefort (waroum ?!), cartofi cu sos soia, porc umplut cu trufe –sau ma rog, ce i-a fost vandut drept trufe ca n-ar avea bani de asta, ton cu porumb si iaurt…(astia ar putea intra si la categoria compulsivi, cu cat felul de mancare e mai plictisitor, cu atat il vor manca mai des, gen in fiecare zi timp de trei luni)

2)   Baietelul lui mama- ii face mamica lui pachetel ca la gradinita, totul extrem de bine organizat, are si marul de la ora 4, si sa nu cumva sa rateze gustarica !

3)   Vegetarianul sau veganul : in principiu asta mananca iarba si variatiuni pe aceeasi tema, n-are nici un chef de viata (normal, doar mananca iarba) si incearca sa convinga pe toata lumea de beneficiile renuntarii la carne (de ce trebuie sa devii si sectant daca ai ales sa fii plictisitor si sa nu-ti folosesti caninii ?!)
Am vazut eu o data pe National Geographic, niste lei care au prins o hiena (tare m-am bucurat ca nenorocitele alea fura vanatul leilor) si spunea comentatorul ca natura e foarte bine facuta si in ciuda foamei leilor, acestia nu vor manca un animal carnivor, asadar hiena e abandonata.
Asadar daca un vegetarian si un om NORMAL (omnivor) ar fi prinsi de niste canibali cu inima, probabil omnivorul ar avea mai mari sanse sa scape ! Daca mai e si fumator scapa clar, ca ii pute pielea !

4)   Colega care e la regim : mananca numai prostii (care put) si in cantitati industriale « pai daca n-am voie sa mananc ALTCEVA ?! »…

5)   Ipohondrul : ala care desi isi pune mancarea in frigider, totul e extrem de bine baricadat sa nu cumva sa ia « bacterii »- visul meu secret e sa tusesc o data pe pachetel

6)   Uitucul- ala care mereu isi uita pachetul acasa sau « confunda » iaurtul lui prost cu un iaurt bun sau uita un fel de mancare doua saptamani in frigider, fel care putea déjà la baza, si care reuseste asadar sa imputa toate alimentele din frigider. Desigur candi si da seama ca a uitat nu zice nimic taman ca sa poata sustrage pachetul din frigider cand nu se uita nimeni si sa nu devina « mister ne-popularitate »

7)   Furaciosul (cunoscut si sub numele comun de « nenorocitul-ala-arde-l-ar focul »)- care si-a dorit mereu sa fie magician si a reusit in corporatie- face sa dispara orice produs la care tii si la care salivezi de cu o seara inainte. Nimeni nu stie EXACT cine e desi toata lumea cam are o banuiala. Salariatii (de sex femeiesc in orice caz !) strang bani sa cumpere o camera ascunsa, sa-l prinda in flagrant delict si sa-l omoare cu pietre.

8)   Fetele zeloase- alea care au tot echipamentul, zici ca s-au nascut pentru mancatul in corporatii : au o gentuta perfect izolanta, cutii perfecte, cutitas de salata, nu uita niciodata painea, au si sos, totul e perfect.

9)   Cautatoarea de retete- « dar de unde ai luat asta ? » ; « dar cum ai facut asta ?; « a da, ai putea sa-mi trimiti si mie reteta prin mail ? »

10)    Pofticiosul- ala care vrea sa guste de la toata lumea si te face sa te simti prost ca ce mananci tu arata delicios si el are niste bame in sos.

 As mai continua cu cum sunt unii care sunt complet enervanti candi si taie tacticos mancarea dar o sa ziceti ca-s complet tzacanita. Aveam o colega Odile, care isi aducea piuré si jambon si o rosioara, si le tai ape fiecare si manca asa tacticos la curtea regelui, ai fi zic ca mananca cel putin la un restaurant cu o stea Michelin. Genul asta nu beau nici apa normala, ci niste bauturi « speciale » facute in casa, ceaiuri cu diverse efecte de care ignorantii ca mine n-au cum sa stie.
Mai sunt si cei care varsa chestii si nu curata niciodata, dar pe astia ii stiti deja de-acasa presupun, gen daca locuiti cu un barbat.

Gata ma opresc aici ca o sa ziceti ca sunt cea mai mare cârcotasa de pe planeta. Daca aveti alte tipologii pe care le-am uitat, nu ezitati !








joi, 10 martie 2016

Mucenici si/sau divort

Aseara, pe 9 martie mai precis, dupa servici, ma pregateam sa ma duc la piscina ca tot omul sarit de 30 de ani si cu celulita pe cur.
Apoi am citit pe punga cu mucenicii lasati in dulap de vreo 3 ani, ca expira de fapt in 2017! Totul s-a schimbat, a fost asa ca un moment de revelatie ca in filme cand simti intr-o ridicatura de spranceana ca destinul personajului va lua o intorsatura neasteptata.
Eurika, fericire, bucurie, sarit in sus, sunat prieteni sa sarbatorim!

Am sunat inclusiv pe un amic, Catalin, care a zis ca ar sarbatori mancand din mucenicii respectivi. Boon, zis si facut, am fugit sa iau paine (nu ca ar merge cu mucenici, aia era ca plan B), m-am pus pe pregatit, sa fac si-o tocanita daca tot pusesem sortul (deh, cost de oportunitate), cand suna telefonul, era sotul, ca e mare meci Chelsea-PSJ si eu platesc un canal special pe care e meciul ala, poate trece si el sa vada meciul? (casa in care locuiesc fiind cam a lui)

Deh, inima larga, i-am zis sa vina dar sa noteze ca am invitati, dar e ok.

Intre timp a venit si amicul roman, care cand a aflat ca vine sotul, si-a sunat gagica si a racnit in telefon: "Raluca, e o ambuscada, inca ai timp sa scapi!!"...

Ea a venit totusi, a venit si sotul apoi, si s-a incins o petrecere ca de oameni care divorteaza asa, am dat iama in tocanita, care a iesit delicioasa, in schimb amicii din Galati s-au cacat in mucenicii bucuresteni ca sunt ca supa alfabet si la ei in Moldova e un mucenic mare cat factura la gaze pe timp de iarna si cu mult mai delicios.
Abia s-au atins de ai mei in scarba asa. Mie mi-au placut.

Raluca i-a explicat sotului ca ciorba aia care seamana a muci e de fapt o prajitura. A parut perfect lamurit francezul.

Apoi au plecat, am ramas cu sotul, care a stat pana la 2 dimineata sa-mi spuna ce nenorocite sunt frantuzoiacele si nici macar sa danseze nu vor, el care e asa un petrecaret!
Mi-a povestit si cum a alunecat pe o « pata de lichid » la discoteca, si si-a rupt umarul. Umarul ca umarul ca se repara, dar mi s-ar parea relevant de stiut ce era lichidul ! Pentru ca ok esti fraier sa aluneci dar e o diferenta daca ai alunecat pe cola, pe sampanie, pe urina sau pe voma.
Neelucidat inca acest mister.

Asa ca asta a fost seara mea complet supra-realista, am facut si-o poza de cat de supra-realista mi s-a parut!



Trebuie sa va povestesc si de asta vara cand a venit sotul cu un semn de pace pentru o eventuala impacare (tot in divort eram, dureaza ani aici la Francia)

Asta vara pe 22 iunie era aniversarea noastra de doi ani de la nunta romaneasca, noi oameni nostalgici in ciuda balacarelii cu divortul, ne-am urat aniversare fericita prin sms-uri, el m-a intrebat daca vreau sa-l vad, eu i-am zis ca de ce nu, dar as vrea ceva romantic J un divort romantic cum ar veni !

Si n-a mai raspuns nimic, a venit seara la 23h30, cu o bocceluta  pe care a desfacut-o tacticos si din ea a scos...o veioza!!
Dinaia stil bulgare de sare portocoliu care cica cu cat o folosesti cu-atata se consuma. Atata ca veioza era de la el din camera (de la casa lui ma-sa unde locuieste in prezent), si cica mi-o adusese ca un fel de dar PLUS ca sa faca ambianta romantica cu ea :)
L-am intrebat daca a vanat-o sau ceva, adica daca mi-a adus-o ca pe o ofranda, si cica da, ca mai era una in camera dar el a ales-o pe asta!!

Dupa care l-a sunat un prieten si-au inceput sa vorbeasca despre sfaturi si procedee prin care ar putea sa-si rada coaele fara dureri si mancarimi ulterior rasului.

Iar eu in timpul asta imi taiam unghiile de la picioare.
Romantism profund.
Viata e kitch chiar si-n momentele de durere sau de bucurie.

Iar partea cea mai amuzanta cu lampa aia, e ca acum cativa ani am primit una la fel de la fostii colegi de la servici, si am detestat-o atat de tare ca am lasat-o pe acolo!! Ma urmareste!!

Lampa de la sot este actualmente intr-unul din dulapurile din curte, e pusa bine, le face ambianta romantica soriceilor!
  
Morala acestor povesti ? Diseara ma duc la piscina :)

marți, 8 martie 2016

Birocratia româneasca

La multi ani de ziua femeii!

Sa primiti ghiocei si chestii  practice, gen  o canapea ! J sau, ca doamna care ma epileaza pe mine in Romania, ultimul Iphone care stie si sa legene copilul (sau in orice caz costa cam ca si cand ar stii !)

In orice caz romancelor, fiti fericite si recunoscatoare ca primiti ceva, orice, ca noi aici la Paris capatam praful de pe pusca, un mare nimic ! Si am vazut ca in Ro se plang unele fete ca au primit prea multe prajituri anul asta si nu suficiente flori ! De-ati stii voi ce visam si noi aici si la o radacina, orice, si ceapa verde sa fie dar sa vina intr-un buchet ! J

Am fost in Românica.

Vaaai ce tara avem ! Sau mai degraba aveti, ca eu m-am salvat la timp!
Am fost cam dezamagita ultima data, mai ales de faptul ca nu se poate circula pe trotuare din cauza masinilor. Suna si amuzant J

Hai sa va spun ce mi se pare ironic : romanul care  e intolerant si cârcotas cu tot- de la claxonatul in trafic o secunda dupa ce s-a pus verde, la  salariul mic, birocratie, noroi, zapada din fata casei pe care NU o da « nimeni » (cine ?!) DAR pe de alta parte nu si-ar misca curul sa faca ceva, gen sa dea zapada, sau sa se rebeleze sa nu mai accepte diverse mizerii.

M-am uitat si la « stiri » -mult spus, cam ce intampla in teritoriu si usor pe langa (Moldova). E adevarat ca sunt suficiente subiecte in Ro incant sa nu mai intereseze pe nimeni ce se intampla in afara ei.

Romanii nu-s prea interesati de evenimentele internationale mai putin in ceea ce priveste accidentele aeriane, pentru care au o fascinatie (cred ca-s primii de pe glob care afla cand se intampla un accident aerian !)

In orice caz daca as fi eu crainic la TV, stirile locale le-as prezenta in doua moduri, plangand sau razand in hohote. O mica selectie din titlurile auzite acolo :

Domnule prefect, care este problema acolo?/ Problema este ca nu merge bine"

"Breaking news: frig de crapa pietrele"

"Anul acesta statuia lui Cuza nu a mai fost spalata cu sampon, pentu a nu fi deteriorata"...

Si mai amuzant e ca romanilor nu li se mai par complet desprinse din evul mediu titlurile (sau stirile, gen aia cu calul pe autostrada, saracul cal...)



Trebuie sa va povestesc una recenta cu lipsa de razvratire.

In contextul redefinirii mele ca femeie divortata, ma gandesc poate sa parasesc Franta, printre altele. La cat ii detest pe francezi acum dupa ultimele patanii cu sotul, nu stiu daca mancarea buna mai poate fi un criteriu de ramas aici…

In orice caz, m-am inscris pe la niste concursuri pentru institutiile europene, si ma gandeam sa il incerc si pe cel de acces la corpul diplomatic. In MAE adica.
Booon, taman ca inscrierile incepeau pe 4 martie (intr-o vineri, deja logica incepe sa loveasca !) si dureaza pana pe 17 martie.

Desigur e un concurs, vor fi cam 1500 de candidati si 30 de locuri.
Prima proba din cele trei se cheama « proba dosarului ». De ce proba dosarului cand ar trebui sa se cheme proba banilor aruncati de pomana si a nervilor ? Ba’etii iti cer copii legalizate de la o gramada de chestii (diplome, certificat de nastere, cazier, recomandari de la diversi guru, oameni care te-au « marcat »…Horia Brenciu nene,  pe mine el m-a marcat ! pe viata !), dupa care te duci (fizic !) cu dosarul asta si stai la coada niste multe ore ca sa-l depui…
Asta mi-a zis un amic care lucreaza acolo ca nu reiesea chiar clar pe articolul strâmb de pe site.

Deja copiile legalizate mi se pareau o prostie, pentru ca oricum dai concurs, deci daca sa presupunem ca ar vrea unii sa mincuneasca, ii prinde la concurs. Dar probabil scopul e ca sa se acopere mai bine misculatiile. Sau or avea un comision de la notari, ca nu vad altfel scopul, la momentul ASTA al povestii.

Apoi sa te duci sa-l inmanezi la o duduie (probabil peste 50 de ani si cu parul permanent, fisa postului !) care se uita la FIECARE docoment, pret de o mie de documente !! Frate pai exista DHL, UPS ! Secolul 21, trezirea !!

Eu imi si imaginam scena in cazul meu, duduia plictisita : « Pff, de ce scrie in alta limba pe diploma asta, ce-i aia SORBONNE, e o sectie la romano-americana ? - imi pare rau dar nu e bun dosarul, refaceti tot sau reveniti la anu’ ! »

Si la momentul asta as fi privit lung afisul cu « Nu atacati functionarii »…  echivalentul uman al lui « Nu hraniti animalele din gradina zoologica cu chipsuri »

Desigur amicul meu cu sfaturile, cand mi-am manifestat revolta impotriva ilogicii si stupizeniei sistemului, a zis ca cu atitudinea asta n-o sa ma ia nimeni la minister si si daca m-ar lua m-ar baga direct la camera buretata la un stagiu fulger de românizare.

De fapt nici nu intelegea de ce ma socheaza ideea cozii , s-a enervat direct : « Cum de ce sa stai la coada ?! Pai asa e in Romania si nu mai pune atatea intrebari ! »…

Bai ok, poate ca sa rastorni sistemul si mentalitatile trebuie ceva violent si complet revolutionar, gen un om care sa stea la usa si sa preia dosarele toate, apoi sa le trimita prin UPS ! Parca mi-as lua o uniforma si-as face asta, numai de-a naibii J

Iar cea mai tare faza mi s-a parut aia cu afisarea datelor de concurs si a rezultatelor la avizierul Ministerului, asta e absolut genial !





In rest, ce m-a socat a fost numarul incredibil de mare al reclamelor la medicamente in Romania. Suntem un popor de bolnavi sau ipohondi, asta e clar, iar bolile sunt cateva si au legatura cu intestinele : ori constipatie- "Te-ai saturat sa-ti plesneasca venele pe frunte de parca te-ai cazni sa gasesti o idee geniala?", ori diaree- si reclama e cu « Te-a prins diareea in momentul nepotrivit ? » - da nene, ca exista un moment potrivit pentru diaree, iti zici asa intr-o duminica pe la 3- « Bee si-asa n-aveam nimic de facut, ce-ar fi sa am o diaree ? »- si/sau pastile pentru cand ai mancat prea mult (si nu ti-a iesit nici cu constipatia nici cu diareea) - triferment, colebil si variatiuni pe aceeasi tema.
N-am prea piceput care era faza cu  Arsinel si Stela si doi tineri care danseaza tango pe « farmacia inimii Cateeeenaaa »- de ce te ia pofta de dans cand e vorba de farmacie ?! Si nu orice dans simplu, gen dansul ratzustelor, nooo, tango ! Cu picioare aruncate si gaturi rasturnate.
Adica ce a putut sa se gandeasca stagiarul care a imaginat reclama asta? "O sa le placa la fraesteni tangoul, o sa zica ca daca iau medicamentele astea stiu si ei sa danseze tango direct"...sau ce, ca nu vad nici o legatura;

Altfel tot la noi am aflat de ce nu mi-a mers casnicia- tam-tam! "Dezvaluiri nemaipomenite" (le place cuvantul asta "dezvaluire" in emisiuni, mereu il folosesc prezentatorii...ce era invaluit, noi vi-l DEZ-valuim, da-l dreacu de val!) 

Cum am aflat de ce n-a mers casanicia? Pai aproape de la Neti Sandu, dar nu chiar ! De la datul in cafea si-n gaurile de la ciorapi, ca in Ro sunt specialisti pentru orice ! 
Deci e de la farmece (avusesem eu un dubiu dar l-am eliminat spunandu-mi ca mai degraba de la sotul meu complet imatur si lipsit de valori si angajament, dar NU, farmecele si-au spus cuvantul. Deci ala care le-a pus, il rog sa se denunte, sa se DEZ-valuiasca si sa ma lase domnule sa traiesc linistita !)

Cand nu iese clar in carti (se intampla uneori) inseamna ca e ceva geopolitic, si la nivel de tara e o problema « poate cu imigrantii sirieni iese intunecat duduie »

Acum sincer la cat e de arbitrar totul in lume, daca poti destrama si casnicii dupa bunul plac, mai ca nu m-ar uimi. Dar in Romania, pentru credibilitate si ca sa fie o coerenta cu tot restul, as zice sa fie cu dosar si sa stai la coada.


« Buna ziua, in ce problema ? »/ « Pai am si eu un dosarel pentru doua farmece pentru distrugerea casniciei lui X cu Y…/ Hmm, referinte aveti ? Cazier ? Copii legalizate ? Bun, sunt 34 pe loc pentru distrugerea acestei casnicii, a depasit pana si concurenta din dosarul Borcea, succes ! »

marți, 23 februarie 2016

Valentine's, ziua internationala a amorului ghebos

Dupa cum stiti, a fost Valentine’s…aceasta sarbatoare comerciala care obliga chiar si cei mai lenesi si zgarciti soti/iubiti sa faca un gest macar cat sa evite o posetuta-n cap si sa devina subiectul de barfa al soacrei in ziua aia.

Anul asta la Paris n-am prea vazut inimioare peste tot, in schimb florile erau superbe (uite o afirmatie de mare interes pentru cititori, sunteti gelosi ca ajung florile din olanda mai repede aici, este ?)

Am fost singura de Valentine’s, dar stiti ce ? A fost ok, ma simt bine singura si zau daca am suferit sa vad oameni tinandu-se de mana sau cu vreun fir anemic de trandafir in mana. Singurul moment cand mi-ar placea cineva e noaptea, partea cu tinutul in brate si balit pe umarul altcuiva decat al meu.

Mi se pare oricum o mare neîntelegere si conceptul de iubire, asteptam pasiune si amor ghebos cand de fapt e toleranta fata de un om, compromis, onestitate. Trebuie cineva bine crescut deja, si asta e rar.

In orice caz, Valentine’s m-a facut sa-i trag niste categorii de oameni, stiti ce-mi plac tipologiile.
Mi-am dat eu seama ca exista femei talentate pentru viata in cuplu si femei (ca mine), netalentate. Eu am talent la calcat de exemplu. A zis Dumnezeu ca nu-mi poate da talent si la calcat si la viata in doi, ori-ori.
Fetele talentate pentru in viata in cuplu in schimb sunt talentate la asta. Sunt fine, sensibile, delicate ca hartia igienica.

Cand ies pe la petreceri si cluburi vorbesc putin, stau acolo si se uita cu un duck face si eventual misca usor capul in sus si-n jos –pare ca ar dansa in ritmul muzicii dar probabil ca de fapt numara oamenii din incapere- si beau putin, adica beau dar numai sucuri, si in general din fructe super ciudate « cum, nu mai aveti suc de litchi/ papaya/ goiava » 

Cand beau alcool beau musai un pahar de Chardonnay (vinul cu numele cel mai usor de retinut si cu care poti parea snob fara sa para ca nu stii nimic despre vinuri) ; dupa a doua gura iti vor spune invariabil ca sunt « ametite » ; nu stiu cum, eu cand beau nu trec deloc prin faza « ametita », ajung direct la « trotilata », « beata muci », « pulbere », « lesinata pe masa » sau « genunchii-mi sunt de papadie »

Aceste fete au musai parul lung si din cand in cand isi misca parul si capul in dreapta si stanga. Nu stiu de ce dar toate fac la fel, ca in reclama la Pantene. Poate ca si-or spune ca trebuie sa miste capul ca-n reclama ca altfel nu-si face samponul efect si n-ajunge pana la varfuri.

Deja daca ai parul scurt sansele ca talentul tau sa fie viata in cuplu s-au dus naibii. Pai cum vrei tu sa tii langa tine un barbat cand ai parul scurt ? Ajunge numai sa vedeti toate cuplurile de peste 50 de ani, cu doamnele tunse ca la armata si facute permanent, zici ca da lege si trebuie sa fie toate la fel. Cred ca doamnele alea s-au saturat de viata in doi. E o forma de rebeliune.

In orice caz Valentine’s e un fel de « Noi ne facem ca suntem indragostiti, voi va faceti ca ne credeti ».
Cred ca cuplurile care se iubesc si se protejeaza nu au nevoie de o sarbatoare speciala « Ba, acum gata sunteti indragosti, pe locuri, fiti gata, bum ! »…

 Niste cercetatori americani in psihologie au pus-o de-un studiu, ca tot aveau buget nelimitat pentru subiecte de trei lei ridichea, si au descoperit si publicat (Journal of Couple and Relationship Therapy, 2013) ca micile mesaje afectuoase (trimise prin sms !) intaresc atasamentul si ajuta traversarea conflictelor fara daune emotionale. O sa-mi ziceti ca oricine putea sa faca « studiul » si ca e o constatare demna si de Gicutzul de la 2. Sunt de acord, cu atat mai mult cu cat trebuie sa ai si abonament nelimitat la sms-uri ! (si Gicutzul n-are, ca asa a si facut constatarea scarbit ca iar l-a parasit pramatia de Gina de la 5 !)

Un al profesor, John Gottman il cheama, care a scris o carte care se cheama « Cuplurile fericite au secretele lor » (ironic ce specialista sunt in ale dragostei si cum n-am ratat startul la divort !), zice ca exista 5 mesaje care favorizeaza interactiunile pozitive si fac sa dureze sentimentul de dragoste :

1.     Sa faci un compliment personalizat – asupra unei particularitati fizice, o trasatura de caracter, un comportament specific. De exemplu « mama ce barba stufoasa ai » nu stiu daca merge. Sau admirativ, « wow, stii sa te basesti in ritmul imnului national » 
2.     Spuneti multumesc- pentru a va exprima gratitudinea à propos de un favor, o atentie. De exemplu urlatul ironic: « mersi ca ai dus masina aia la curatat » cand masina are praful de 10 centimentri si doar o bula de lumina in dreptul soferului ca sa nu dea peste babe…nu se pune ca gratitudine autentica.
3.     Amintiti-va o amintire agreabila- o surpriza, o descoperire, o placere. (« Surpriza ! Nu-ti verifica conturile ca am cheltuit toti banii pe pantofi ! »)
4.     Puneti o intrebare neasteptata- un pic absurda, copilaroasa sau tulburatoare care poate intrerupe rutina gandurilor (« Tii minte cand ti-am zis ca copilul asta e al tau ? »)
5.     Impartasiti bucurii- un compliment, o reusita, o veste buna- sarbatoriti in doi, chiar si un microeveniment- hehe, de cate ori n-am desfacut sampanie cand se elibera un loc de parcare chiar in fata casei !

Eu as vrea sa se faca si o zi a divorturilor sau in general a loserilor in dragoste, sunt sigura ca s-ar gasi mai multi amatori decat la Valentine’s (ar putea sa se cheme « Ballentine’s » de la alcoolicul in care s-a transformat persoana in urma esecului).
Sa se faca mici competitii cu premii, gen « cati papuci ti-ai luat in ultimii 3 ani ? » si inca mai tare « in ce circumstante ? » ; « cate zeci de pachete de servelete ai consumat ? » ; « la cati prieteni le-ai facut capul calendar cu fraza « nu pot sa cred ca mi se intampla tocmai mie » » - va spun, daca ar fi o miza la nivel national s-ar gasi o gramada cu spirit de competitie sa vina sa concureze ! Si restaurantele ar avea de castigat, toata economia de fapt ! O sa le scriu la cercetatorii aia americani sa faca un sondaj !

Gata, va sarut si astept sugestii cu privire la subiectele despre care vreti sa-mi stiti parerea ! Pot sa ma si auto-intitulez Doctor Ballentine’s J 

Va atasez cateva imagini cu concurenti seriosi pentru Ziua Loserilor in Amor: