sâmbătă, 28 iulie 2012

Pregatiriri de nunti. Partea a doua si razbunarea : Romania

Pentru pregatirea nuntii din Ro a fost nevoie de niste nervi suplimentari.
Am inceput prin a vizita sali. Niste scoruri…de ar pali de invidie si castelele de-aici. In care in unele chiar au locuit printi si regi !


Intai exista salile in care preturile sunt exclusiv in euro. Fara TVA. Distreaza-te si fa calculul singur dimineata la cafea. 

De exemplu la Aristocrat si la Caro costa meniul 85 de euro fara TVA. Pai eu stiam ca Romania NU este in euro. Ca salariile NU SUNT in euro. Ca oamenii nu-si iau lapte in euro. 
Bun. Prea scump pentru noi frantuzoii. Care noi avem salarii in euro!...

Apoi exista meniuri mai ieftine dar te costa inchiriatul salii. 5000 de coco daca vrei in sala decorata si nu la ma-ta in sufragerie.
Din nou, prea scump.

La palatul Ghika era o varianta in care ne-ar fi costat mai putin. In mod normal cortul de inchiriat LANGA palat costa 900 de euro. Iar meniul 68 de euro. Destul de scump insa daca doresti sa te cununi in post (cand ei n-au oricum evenimente) nu mai costa sala 900 de euro ci e gratis.

Acum partea amuzanta este ca desi teoretic nu se pot face slujbe in aceste zile, se poate de fapt. Cu DISPENSA. Adica te duci matale frumos la patriarhie, iti expui cazul « Parinte intelegeti, e urgent…as prefera sa nu dau aia 900 de euro…ca parca stau mai bine in buzunarul meu decat in al lor… » si patriarhul, baiat finut, iti cere o suma inferioara la 900 de coco si te poti insura in voie. In voia lui Dumnezeu that is, pe care patriarhul a intermediat-o asa de diplomatic.

Nu cred ca noua romanilor ni s-ar fi potrivit vreo religie mai bine decat asta ortodoxa, ne vine manusa…si cand te gandesti ca oamenii spera la viata de « apoi » in conditiile astea. Barem eu sper doar sa scap de senegalezii de la bloc, e « apoi »-ul meu, si mai realist (desi aproape la fel de greu de obtinut…)

Urma sa mergem pe aceasta varianta (cu speculatul postului la palatul Ghika). 




Numai ca, cand sa semnam, don’soara cu aranjamentele ne-a spus ca mai avem de plata, asa : parchetul (350 de euro redus la 100), adica daca vrei sa dansezi pe lemn si nu pe mocheta, platesti ! De asemenea parcarea la palat, 100 de euro 15 locuri (de ce-o fi crezut ea ca vroiam sa le cumpar?!). 300 de euro locuri nelimitate si sa nu uitam desigur de masutele din fier forjat de pe terasa (« Te dor chiserele ? Du-te la tine la masa nu pe terasa ! Boule care ai nevoie de aer, tstststs ! Pe terasa sa stai la tine in balcon in Pantelimon ! »)

In fata a atator preturi ascunse…ne-am temut sa nu ne ceara bani si pe aerul conditionat din cort, pe care nu am avut placerea sa-l vedem dar cica era (s-o fi pitulat la umbra de la caldura...)


Am uitat esentialul : TOTI banii trebuiau dati inainte de nunta. Adica urma sa stam cu un ditamai morcovul ca daca nu vin oamenii? Facea vreunul varicela in ajun urlam de durere noi !!



Am ales McMoni’s pana la urma pentru ca preturile sunt in lei, corecte, avansul e de 200 RON si restul banilor dupe nunta. Deci daca vor se pot imbolnavi si toti invitatii de varicela ca nu ne costa nimic !

Ce am remarcat peste tot in Ro, este ca persoanele care se occupa de servicii STIU tot despre orice. Mata Hari frate. Nu poti avea o opinie pentru ca ele stiu mai bine.


Doamnele cu organizarea, croitoreasa, care stie mai bine decat tine daca ai genunchii grosi sau subtiri, florista care stie inclusiv ce machiaj ti se potriveste…in Ro, nu se aplica deviza Le client est roi ci Le vendeur est le roi du monde ! (iar clientul sa-si bage parerile-n cur !)

Florista, pe care am vazut-o miercuri si inca nu am un deviz (in Franta, in calitate de firma, daca astepti atat sa trimiti un deviz iti poti lua adio de la client direct!), stia tot despre tot (de la diplomatie la boala de ficat a gandacului de bucatarie, era priceputa in orice). 

Incerca sa ma convinga ca un fotograf la 2500 de euro e un pret normal. In Franta costa vreo 500.
Eu am incercat modest si cu argumente sa-i spun ce investitie initiala are fotograful si daca ia 2500 de coco pe cateva ore isi face o marja mai ceva ca un broker de pe Wall Street. Dar nu, pentru ca "sunt vreo 3-4 fotografi buni in Ro". Ma ce filosofie a ajuns asta cu pozatul, adica in afara de aia 3-4 inteleg ca restul iti fac poze fara cap de tre sa scrii apoi cu carioca care-i care in functie de pantofi...

Mi-a vorbit de niste buchete la 100 de euro buchetul, si i-am spus ca sunt o biata frantuzoaica saraca. Pe aici buchetele sunt maxim 35 de euro….dar o fi de la Sena sau ceva…

Nu prea stiu ce sa cred, ori romanul e snob si ia orice pe ideea ca e "e nunta dom'le, o data se marita..." (o data prima data...), ori chiar toata lumea incearca sa te prosteasca...

Cert e ca nu suntem decat la inceputul muncii, mai avem de tras...(de fiare!)

joi, 19 iulie 2012

Pregatiri de nunti


Dupa cum stiti (sau poate nu), ne-am gandit sa facem doua nunti : una in Romania si una in Frantzurlia.

Toata organizarea se dovedeste a fi destul de challenging…

Pentru nunta franceza intai ne-am apucat sa facem liste (comitete si comitii…), eu am facut de 3 ori aceeasi lista. Am compus-o pe rand pe cate un bilet de metrou, un colt de hartie si un servetel. Toate au fost pierdute.

Noroc ca mama strutzului, organizata, facuse un tabel Excel si am putut in fine sa-i adaug si eu pe-ai mei si nu i-am mai pierdut.

Strutztul a vrut sa invitam large, adica el in lista lui a adaugat orice persoana pe care a intrezarit-o 5 minute in viata asta : postasul, laptarul, colegul de pian de la primul lui curs acum 25 de ani, mai avea un pic si impartea invitatii la semafor.

Ne-a trezit repede la realitate strutztuloaica spunandu-ne cat costa de persoana. Mai ales ca la francezi e cu lista de nunta (cadouri) deci nu te imbogatesti dupa nunta ca in Ro ( aici poti primi un tirbuson cadou de la un cuplu, s-a intamplat !), mirii ofera mai mult decat primesc.

Dupa asta, ne-am gandit la o tema. Ne-am certat pe tema. Am cazut de acord pentru o tema. Ne-am razgandit in privinta temei. Am renuntat la tema.

Apoi ne-am gandit la o coregrafie, eu fosta gimnasta inca elastica, as putea sa-mi ridic un picior pe umarul strutztului si sa facem niste figuri de sa lesine francezii de ciuda. 
Insa mama mi-a zis : ‘Vrei sa faci dans cu figuri cu aceeasi persoana care si-a crapat pantalonii la kazacioc ?!’…Hmm, corect. Fara figuri, o sa ne limitam la un vals…

Cineva ne-a dat o idee buna: ne-a spus ca mesele pot avea nume, de exemplu de orase, sau de flori, etc. Si o prietena maritata de curand mi-a spus ca tema lor era Amour si mesele se chemau : Tendresse, Passion, Désir, etc.

Strutztul, original, a zis ca noi am putea sa facem tema Sex si mesele s-ar putea numi : Sodomie, Felatie, Gang bang, iar pentru varsta a treia Viagra. Am putea inclusiv instala o camera deasupra panoului cu mese, sa filmam reactiile oamenilor cand afla ce masa le-a fost atribuita. Iar suvenir de nunta cate o jucarie, barem ar stii oamenii de ce-au venit!

Ar fi amuzant, castel, la classe, sorbi o gura de sampanie si deodata afli ca esti la masa sodomiei J

Asadar nunta din Franta o vom face la castel. Sponsori oficiali : parintii strutztului.

Ne-am dus asadar sa vizitam castele. Castelul singur, doar peretii, costa de inchiriat 7200 de euro. Nici macar scaunele nu sunt decorate in banii astia.

Am vizitat 4 castele, inclusiv pe cel al Frumoasei din Padurea Adormita, se cheama ‘Chateau d’Ussé’ http://www.chateaudusse.fr/, insa era prea mare pentru 150 de invitati.

Unul din cele vizitate arata a Camin Cultural, cu gresie pe jos si o masa cu musama…nici daca ma plateau ei nu m-as fi maritat acolo !

Am gasit in final unul foarte rafinat si frumos, insa nu mai au date decat pentru sfarsitul lui octombrie. Asadar ne vom casatori toamna, pe un covor de frunze sangerii…asta daca nu ploua si covorul sangeriu se transforma in noroi cacaniu…dar sa ramanem optimisti.

Am reusit sa ne certam ca chiorii de cateva ori privind meniul, florile, biserica, invitatiile, iar la final eu am propus sa facem o invitatie care sa sune cam asa :

Dana si Julien va invita la petrecerea de anulare de nunta. Pregatirile i-au stresat asa de rau ca au hotarat sa nu se mai casatoreasca. In loc de castel pe Valea Loirei va invitam la noi in 18 la barul senegalez. Nu e nevoie de cadou, aduceti doar fiecare cate o punga de vomitat. Sigur va fi o petrecere de neuitat !

Glumesc desigur !

Azi iau avionul pana in Romania ca ne trebuie nasi pentru acolo. Trebuie sa cumparam un fazan pentru vizita pe care le-o vom efectua. Promit sa va povestesc in postul urmator despre cum a fost. Tchuss !


luni, 16 iulie 2012

Post politic, partinitor si serios

Nu am obiceiul sa fac politica (in ciuda studiilor de stiinte politice…de ce le-o zice “stiinte” politice tot n-am aflat... pentru ca n-au nimic stiintific, altfel n-ar fi toate guvernele din toate tarile in asa un rahat…)

Evenimentele din ultima vreme din Romania merita un mic post si o luare de pozitie. Probabil dupa acest post voi pierde cativa cititori fideli dar asa e viata, la un moment dat  trebuie sa ne regrupam in functie de afinitati…ce se-aseamana se-aduna (iar ce nu…tant pis…)

Pe 29 e referendum. O sa ma duc sa votez pentru suspendarea presedintelui Basescu.

Nu urmaresc tot circul din tara pentru ca nu am rabdarea si nici timpul necesar. Ce stiu insa despre acest individ este ca se comporta ca un golan, ca nu-i pasa de cetatenii sau de de soarta tarii pe care o conduce.

Intai subiectul UE, ca am vazut ca toata lumea-si da cu parerea. Randul meu!

De ce se agita atata lume in necunostinta de cauza in privinta acestui subiect?

Personal consider ca Uniunea Europeana distruge suveranitatea fiecarei tari. 
Guvernele nu mai pot legifera linistite in propriile tari pentru ca se baga UE ca musca in lapte (ca sa raman eleganta…). Acum iti impune Constituia Europeana ce sa faci in tara ta. In interesele cui exact? Aici se cam opreste reflectia generala. Va inchipuiti desigur ca doar  nu in interesele prostimii (a celor multi mai exact)

Mie-mi vine sa spun : ‘Cine-i UE asta si cu ce drept impune tarii mele cum sa se conduca ?’. Sau la o adica bine, de acord, sa-mi spuna, dar unde era UE cand se taiau pensiile, cand erau incalcate drepturile omului si cand se faceau abuzurile de putere pe care le cunoasteti  cu totii ?

De ce aveti impresia ca ne-a facut UE un mare favor sa ne includa in clanul ei ?!...nu cititi ca tarile inteligente (gen Anglia) nu mai stiu cum sa iasa ? Cum sa-si pastreze suveranitatea ? Moneda ? Credinta si neamul, vorba poetului…

Tot aud de 'sanctiunile UE'...ce credeti ca ne poate face UE, elimina din lume  ?!...don’t think so.

Sa va spun un secret : ziarele de aici si nici televiziunile nu au spus NIMIC despre ce se intampla in Romania la ora actuala. 
In schimb anul trecut au URLAT despre primavara araba. Nimeni pe aici nu e la curent cu ce se intampla la Bucuresti, tara europeana cu drepturi depline. Si nu pentru ca un presedinte suspendat nu ar fi stire. Nu, nu. Pentru ca e rusinica sa ai asa ‘deranj’ in Europa. Pentru ca nu ar fi coerent cu povestea roz pe care ne-o servesc, cu ‘succesul’ comunitatii. 

Aoleu, dictatura in Europa ? Uratel, nu merge. Mai bine ne arata cu turismul, cu ploile, asta place la lume si nici nu declanseaza discutii. Iar in timpul asta, la Comisie cica se face bot contra lui Ponta, extraordinar ! Cat bullshit si ipocrizie, imi trebuie o lamaie…

Observ (de ceva vreme) ca cei care cred in Base au devenit sectanti. N-am vazut oameni mai fanatici. Si zau daca inteleg de ce, explicati-mi si mie…ce va da ? Cum vi s-a imbunatati viata de cand va conduce acest derbedeu ? Chiar va simtiti bine reprezentati in lume de Base ?! Serios?

Singurii care ar avea oarecum un motiv (dar nu o scuza !) sa-l sustina pe acest individ (desi nimic nu scuza ignoranta !!), sunt UNII din diaspora care au intr-adevar interese pentru ca le-a dat Base buget (de exemplu cei ce lucreaza la Institutul Cultural Roman).

Sa va spun ce cred despre diaspora .
Cand ai ales sa parasesti tara pentru ca din diverse motive nu-ti mai placea sau potrivea cu cine esti, ai renuntat si la responsabilitatile civice. Nu te atinge ca nu sunt drumuri in Romania cum nu te atinge ca sistemul medical nu functioneaza, pentru ca iei TGV-ul si nasti sau esti spitalizat in tari unde nu te lasa sa mori daca n-ai dat 3 milioane…

Mie, ca membru al diasporei, mi se pare ca NU (mai) am legitimitatea necesara sa-mi exprim parerea in numele unor oameni al caror cotidian nu il impartasesc. Sa le influentez un destin pe care nu-l impart cu ei. Nu pare corect cumva. E ca si cand ar veni unul de la Polul Nord in Florida si le-ar spune ca e musai cu sube groase ca asa a decis el…
Cum putem resimti aceleasi frustrari ca cineva care le traieste ?! E ca bogatul care nu-si poate imagina- prin nici un fel de extensie a imaginatiei !- cum e sa te culci cu stomacul gol…pentru simplul motiv ca el il are plin.

Mi se pare  la fel de nepotrivit ca dreptul imigrantilor la vot in Franta (promisiunea proaspatului presedinte francez). Nu stiu, are si votul asta o valoare, o amprenta…niste multi morti pentru concepte precum natiunea…

Stiu ca-mi vor sari multi in cap si de-abia astept, asum intru totul ! 

M-am saturat sa-mi fie jena cand se vorbeste de tara mea. Sa traiesc printre straini pentru ca tara mea nu a putut sa-mi ofere nimic dupa studii grele si costisitoare in conditii adesea precare.

Da, vreau o schimbare, si ce stiu este ca ACUM NU se traieste bine, valorile fug aiurea. 

Speranta inseamna sa cred ca poate fi mai bine. Altii la rand !

Nu va socheaza ca Elena Basescu e parlamentar european ? Chiar nu erau oameni mai valorosi ?...se terminasera la ea ?...Nu stiti ca Roberta Anastase a numarat voturi ca un copil de doi ani ?: « 12, 15, suta !!... »

Si cate altele…n-o sa intru in detalii ca flota sau gazul din subsol ca nu e scopul blogului si ar fi prea lung…dar cred ca cititorii mei sunt suficient de instruiti incat cunosc dosarele (si mai bine decat mine !)

Nu fac propaganda pentru nimeni (desi ma enerveaza profund argumentul 'toti sunt la fel!' -atunci hai sa ne sinucidem colectiv!!), tot ce vreau e sa ma simt reprezentata de un om care vorbeste corect, nu urla sau scuipa din el invective si nu calca in picioare drepturile unor oameni care vor sa traiasca corect. 

Personal, am ales sa-mi pastrez si nationalitatea romana pentru ca ma simt profund romanca (prin referinte culturale, identitate, etc .). Vreau sa fiu mandra de tara mea !

Cum se poate ca oameni inteligenti sa-l sustina inca pe Basescu ?...Ce va mai trebuie , sa va omoare poate ? (desi si aici e discutabil…). Zau daca pricep. Sunt incercata de acceasi stupoare pe care o resimt in Franta in fata socialistilor : cum se poate in secolul XXI sa fii socialist si sa crezi in administratia publica si in ajutor social mai degraba decat in antreprenoriat si in investitii... De la même manière, cum se mai poate sa fie persoane constiente de realitate basiste ?! (afara de interese mizerabile desigur)

Stiti care a fost principalul motiv pentru care a pierdut Sarkozy din popularitate in timpul presedintiei ? (si pentru care NU a mai fost reales, printre altele…)

L-a numit pe fiul sau, Jean Sarkozy, student in anul II la drept, presedinte la EPAD (Etablissement public de gestion du quartier d’affaires de la Défense), institutie publica cu caracter comercial, extrem de strategica pentru investitori.
Toata lumea i-a sarit in cap (s-au facut petitii, au urlat ziarele, etc), iar fiul a demisionat curand dupa ‘din motive personale’.

Nu ca Franta ar fi vreun model de guvernare (dimpotriva, aceleasi elite iesite din mereu aceleasi scoli perpetueaza puterea) INSA ce vreau sa spun e ca opinia publica l-a sanctionat aspru pe presedinte pentru aceasta magarie. Si a regretat amarnic gestul.

Domnul Basescu n-a regretat nimic si toate porcariile au trecut fara efect. Hai acum cu efectul ! Mergeti la vot pe 29 si votati ce trebuie !!

Cum am inca drept de vot (chiar daca nu sunt de acord cu asta) am sa mi-l exercit pe 29 si voi vota pentru binele tarii mele, pentru toti oamenii valorosi care se lupta zi de zi cu abuzurile si anomaliile din Romania. Voi vota pentru speranta !

marți, 10 iulie 2012

The cererea!

Da, am fost ceruta in casatorie ! Strutztul s-a saturat (in fine!) de mana lui si a cerut-o pe a mea !

Vreti sa va povestesc cum s-a desfasurat  cererea? 

Vineri (6 iulie) trebuia sa plecam in Sudul Frantei, la Aix en Provence. Aveam bilete de tren pentru seara la 21h.

De dimineata iubitul meu  mi-a dat rendez-vous in oras pe dupa-amiaza, sa mancam impreuna inainte sa plecam. Bine.

Intalnire in fata la Opera Garnier.

Ajung, eram lesinata de foame, nu mancasem nimic pana la ora aia. 
Apare si strutzosenia cu doua bilete in mana, si incearca sa ma convinga sa vizitam Opera. Eu ma opun cu toate fortele, cunosc bine Opera, plus mi-era foame.

La insistentele lui, am intrat.

Il boscorodesc bine desigur, ca turisti, ca ia uite japonezii, in plus miroase ciudat, or fi lasat sa intre oamenii strazii…si deodata ce vad ? Era o expozitie temporara cu broaste de talie umana. Care broaste erau imbracate in mire si mireasa (nici strutztul nu stia de expozitie !)
Si zic, iritata : « Pff, pana si broastele DE PLASTIC se casatoresc !! Numai eu nu…prietenul meu are nevoie de timp, cel putin 20 de ani SA NE CUNOASTEM »

El nu zicea nimic, insa mi-a zis apoi ca mustacea, pentru ca nu l-as fi putut ajuta mai mult pentru ce urma. Taman ca nu stia cum sa introduca subiectul.

Ajungem la etaj, iesim pe terasa, ma duc repede la un balcon cu vedere la Avénue de l’Opera sa fac o poza. Vine si strutztul, si-l vad ca se apleaca in genunchi. 
Mi-am vazut de treaba, m-am gandit ca-si leaga sireturile. Cand vad ca nu se ridica, ma intorc si intreb : « Ai un carcel ? »

El isi luase o mutra foarte concentrata si incepuse un fel de discurs sugrumat : « Esti iubirea…femeii mele…vietii, viata mea… » de ma gandeam ca o fi tras ceva pe nas si ori a tras prea mult ori n-a tras suficient…
Cand deodata vad ca scoate o cutiuta de la piept (faimoasa cutiuta de la piept !! Bine dreacu ca s-au inventat buzunarele de la piept ca am ramane necerute cu ametitii de barbati !!)

Cand am vazut cutiuta, IN FINE am inteles. Desi, tinand cont de discutia precedenta cu  broastele, ma gandeam ca face o gluma.

Atunci m-a intrebat daca vreau…si eu am raspuns : « Daca nu e o gluma, vreau ! ». M-a asigurat ca nu e o gluma, si atunci am zis « Da! » (in fine "Oui"). 
Intotdeauna mi-am imaginat ca o sa plang, insa atat de tare crezusem ca nu e adevarat ca n-a iesit nimic (din ochi that is, am plans un pic cu muci totusi)



Dupa asta ne-am imbratisat, pupat, mi-a zis ca inelul e tranzitoriu, un mic topaz pana la inelul adevarat.



Facuse inclusiv un desen cu un inel si se gandise sa-mi ofere desenul pana la inelul adevarat, insa in ultima clipa si-a zis ca e prea ‘lame’ si a fugit sa ia un inel adevarat.

Astfel ca ne-am oprit direct la buticul cu inele sa-l micsorez si doamna il stia bine pe strutz, care fusese in butic cu 10 minute inainte J.

 M-a instruit in fata magazinului sa nu cumva sa-i spun vanzatoarei ca inelul era pentru cerere in casatorie ca o sa rada de el ca nu si-a varsat economiile. Eu n-am ras, si-mi place si inelul si cererea si baiatul !

Acum cautam date de nunti (una in Romania una in Franta), castel disponibil pentru vara viitoare (este foarte complicat pentru ca trebuie rezervat cel putin un an jumate inainte…)

Deci voi fi doamna Remy (numele de familie al strutztului). Ca in « Singur pe lume » a lui Malot, decat ca cu strutzosenia !

Pentru viitor, ne urez sa ne suportam la fel de bine casatoriti, sosetele de langa pat sa nu se intalneasca cu nervii mei matinali…iar – pentru binele cuplului !- creatorii de jocuri de orice fel sa fie in pana de idei in urmatorii 5 ani pentru ca avem deja vreo 200 de jocuri la noi acasa si chiar nu mai e loc de altele noi…

Cat despre mine…sa piara mustata si barba, ridurile si cosurile, cinismul meu sa se mai indulceasca cu varsta…iar cupcake-urile si inghetata sa aiba 0 calorii si sa devina pentru organism la fel de necesare ca apa !

Daca toate acestea vor fi reunite, sigur vom rezista bine pe termen lung ! Am zis ! 



                                                     O alta cerere neobisnuita :)

vineri, 6 iulie 2012

Din tzepele frantuzesti



In Franta, ca si in Romania, iti poti lua tepe marete. Desi modelul e putin diferit, adica francezii sunt foarte politicosi cand iti fac de petrecanie.

Printre tepele celebre pe care mi le-am luat de cand sunt aici, cea mai importanta este cea din 2010.

In iunie 2010 m-am mutat in apartamentul in care locuiesc acum. Un mic 40 de m cu doua camere. Desigur nemobilat, ca toate apartamentele de inchiriat la Paris.

Asadar m-am uitat dupa mobile, o parte mi le-am luat de la Conforama si o parte de pe Internet (neavand masina si Ikea nelivrand la domiciliu n-aveam alta solutie...)

Am gasit asadar pe net o firma care parea ok, cu multe opinii virtuale bune, si de-acolo mi-am cumparat dormitorul in valoare de 2 500 de €.

Numai ca, reusita fiind, n-am masurat bine dimensiunile si mi-a dat cu virgula. Deci m-am trezit ca noptierele plus o comoda nu incapeau in spatiosii 11 metri ai dormitorului.

Ce sa fac ? Am sunat firma, le-am explicat si mi-au spus ca am dreptul (contractual) de a le  returna in termen de o saptamana si voi fi rambursata. Ca ei lucreaza cu o firma transportatoare « foarte serioasa », insa transportul trebuie sa-l platesc din buzunarul propriu. 100 de €. Bun. Am acceptat pentru ca mobilele de returnat valorau 500 de € si mi-am zis ca e mai simplu decat sa la vand pe Internet.

Zis si facut, au venit transportorii, le-au luat, le-am returnat, am platit 100 de € iar rambursarea trebuia sa se faca sub 14 zile. Numai ca nu s-a facut, nici sub o luna nici sub doua, nici pana in ziua de azi.

Ce se intamplase ? Firma initiala care imi vanduse mobilele daduse faliment (patronul era un chilian care s-a carat cu banii firmei la el in Chile) si acum erau zeci de plangeri impotriva lor, oameni care platisera mobile si nu au vazut niciodata nici un picior de scaun livrat.

Bun, insa mobilele mele erau in continuare la transportator, care nu apucase sa le livreze la firma falimentara finala. M-am gandit asadar ca le pot avea inapoi.

 I-am sunat, insa o anumita Natasha de la relatiile cu clientii, mi-a explicat foarte nepoliticos ca firma finala cu mobilele le datora bani, asadar ei decisesera sa pastreze mobilele mele ca gaj (de-aia nu le livrasera niciodata unde trebuia, unde le platiseram ca sa le livreze!!).

Incercand sa raman zen, le-am scris. Va puna ici schimbul de scrisori recomandate, desigur usor exagerat fata de realitate :

« Monsieur, Madame,

Va multumesc pentru promptitudinea de care ati dat dovada venind sa-mi colectati asa de rapid mobilele.  Serviciile dumneavoastra au fost extrem de apreciate iar baietii de la livrare niste frumosi muschiulosi a caror transpiratie mirosea a trandafiri (mai ales pentru cei fara simt olfactiv).
 Nu a trebuit sa aerisesc decat doua zile dupa vizita lor, si nu trei cum am obiceiul sa o fac dupa livrari/ muncitori de la alte firme.

Ceea ce m-a uimit in schimb, timp de o nanosecunda, a fost raspunsul angajatei dumneavoastra Natasha-Curva-Dracului, care sugera ca mobilele mele apartineau acum  firmei dumneavoastra. Cum se poate ca o doamna cu o voce atat de suava ca doamna Natasha-C-D sa fi sucombat unui asemenea miraj care tine de psihoza pura ? Sa va imaginati ca puteti retine o parte din bunurile mele, este ceva ce sfideaza limitele ratiunii.

De aceea tin sa va asigur prin prezenta ca desi mobilele sunt un rahat ca si calitate, este exclus sa va bucurati de ele deoarece nu va apartin.

Ceea ce incerc sa va spun incercand sa mentin formalitatile, este ca si firma dumneavoastra, si avara salamandra de Natasha cu care probabil impartiti patul, va puteti duce la dracu imediat ce aveti un pic de timp. 

Bien cordialement,
Daniela Ghinea »

Raspunsul lor :

« Chère mademoiselle Ghinea,

Va multumesc pentru calduroasa dumneavoastra scrisoare. Si Natasha tine sa va multumeasca, cu atat mai mult cu cat adora salamandrele, sunt animalele ei preferate. Nu-i puteati face compliment mai frumos.

Cat despre mobile, care intr-adevar se gasesc in magazia noastra, nu aveti decat sa angajati un avocat (desi tare ma tem ca daca ati fi avut bani de avocat probabil n-ati fi comandat mobile de la amarata aia de firma falimentara…hihi).

 Noi am fost nevoiti sa lucram cu ei caci altfel as fi vandut bonboane in Rouen si acum (trebuie sa pornesti de undeva, nu-i asa?...)

Ca sa conchid, domnisoara, va puteti lua gandul de la oribilitatile de mobile care sunt acum ale noastre.

Va rog sa primiti cele mai respectuase sentimente ale mele.
Dl Director Gogu’ Smecheru » (nu era manelist ca n-au conceptul in Franta, dar daca era il chema sigur Salam ceva !)

Raspunsul meu :

« Madame, Monsieur,

Sa-mi imaginez ca echipa dumneavoastra de verze se situeaza mai sus de urangutani pe scala evolutiei ar insemna sa hiperbolizez aleatoriu. 
Sa nu-mi rambursati lucrurile MELE ? Probabil ati fost atins de un atac cerebral silentios in timp ce scriati scrisoarea !

Schimburile noastre epistolare, desi foarte dragalase, se opresc aici. Veti auzi de avocatul meu.
Tchüs, Cretinule ! »

Raspunsul lor :

« Draga si scumpa domnisoara,

Ii multumesc lui Dumnezeu ca am simtul umorului. Pentru ca altfel probabil fugeam in primul magazin de arme sau imi cautam cativa prieteni ucigasi profesionisti.

In loc sa ma amenintati cu avocati, ar trebui sa cititi contractul de transport, acolo unde scrie cu litere ilizibile (procurati-va o lupa), ca daca se intampla ceva firmei initiale (gen faliment), orice transport ne revine.

Cordial,
… »

Raspunsul meu, ultima scrisoare :

« Domnule Nu-stiu-cum-a-ajuns-boul-asta-sef-de-firma-fie-ea-si-de-transporturi,

Am citit ultima dumneavoastra scrisoare cu o combinatie de mila si teroare- aceasta veche reteta a tragediei aristotelice, nu-i asa ?.

Mila pentru ca –se pare ca nu stiti-, pastrand mobilele mele, pe care le-am platit, comiteti ceea ce scheama « furt calificat ». 
Si teroare pentru ca am avut un vis profetic azi-noapte : pedeapsa cu puscaria fusese pronuntata pentru dumneavoastra si la racoare fiind, va luati o surubelnita intre rinichi- initiativa tragica a unui prizonier din aceeasi institutie din Kazakhstan.

Eu va urez toate cele bune si asemenea si Natashei, pe care sper sa o vad calcata de autobuz cat de curand.

Bien cordialement,
D.G »

Cum s-a terminat povestea ? Un avocat normal imi ia 200 de € pe ora (si numai sa citesti dosarul iti ia vreo doua ore), am dreptul la avocatul poporului, desigur am castig de cauza, numai ca avocatul ala nu prea are timp de mine si e la mama dracilor la St Denis (acolo unde te taie multirecidivistii in libertate).

Asadar mobilele sunt in continuare la boii aia in magazie insa i-am blestemat de toti banii, sper sa aud curand la stiri ca au fost mancati de sobolani sau ceva.

luni, 2 iulie 2012

Be-be-lusi!!

Ne gandim sa facem bebelusi J

Chatruchons le-ar zice in franceza (combinatia intre chat si autruche). In romana ar da pistrutzi sau strutzopisoci.

Ne- a vorbit lumea de termometru, de numararea zilelor, de luna plina, de calendar, de datul in bobi…insa am hotarit sa fim rebeli si sa incercam cu sex. Se pare ca e o metoda care –surprinzator !- ar putea functiona.

Prima reflectie pe care mi-am facut-o a fost : daca conceputul bebelusilor tinea de orgasmul femeii (si nu de al barbatului), probabil populatia globului ar fi cam un sfert sau mai putin din cat e acum.

Nu, nu-s rautacioasa, dar dragele mele cititoare, stiti bine ca asa e! J

Inainte sa ne apucam (am incercat O data pana acum ;)), strutztul m-a trimis la psihiatru. Sa vedem daca sunt apta. 
Pentru ca imi pun tot felul de intrebari gen ‘Am ce transmite?’/ ‘Este personalitatea mea  suficient de interesanta incat sa creeze/ formeze alta ? Sunt  destul de reusita ?’ / ‘Lumea asta e suficient de buna si plina de resurse incat sa dau viata ?’/ ‘Nu suntem deja destui pe planeta, e oare nevoie de inca unul ?’…etc.

Aparent aceste intrebari sunt bizare si trebuie sa vad un psy. E ceva in neregula cu mine. Un om ‘normal’ nu-si pune aceste intrebari si face direct bebelusi. Ca si cand ai trage un partz sau ceva…

Bun, am luat rendez-vous, m-am dus si la psy…primul lucru pe care l-am observat a fost praful de pe masa doctorului, nesters de cel putin doua luni. Prima psihoza !

Mi s-a parut destul de nenatural ca eu sa povestesc despre mine (ce anume?!) si ca doctorul sa poata apoi stii cine sunt (cum ?!). Desigur ‘terapia’ se face in luni de zile nu asa de rapid insa mi se pare putin snoaba toata povestea. Adica atata lume e in suferinta insa n-au timp sa se gandeasca pentru ca muncesc sa supravietuiasca…mergi la psy cand ai bani si prea mult timp. Si nu esti epuizat.

In fine, sedinta a luat sfarsit cand doctorul  mi-a spus ca EU trebuie sa-l sun sa iau alta intalnire daca vreau si numai pt ca m-a impins iubitul nu e un motiv suficient sa vreau sa-l vad (o sa astept sa mi se faca dor de el, asta o fi suficient?)

90 de euro mai tarziu plecam acasa cu aceleasi dileme plus una noua : ‘Ce dreacu am cautat la psy ?!’

Pentru vacanta de vara socrii m-au invitat in sudul Frantei la mare cat e strutztul la stagiul anual de pian. Insa nu vreau sa ma duc pentru ca vin si niste nepoti de 3 si 6 ani a caror activitate principala si menire in viata este racnitul. Socrela mi-a spus ca nu e ‘normal’ sa spun asa ceva daca vreau copii…(adica o data ce ai copii esti sclav si obligat sa asculti racnete)

Acum pe undeva are dreptate, insa copiii mei, mark my words, din momentul in care vor vedea cu cei doi ochisori ca margaritarele, vor putea sa citeasca sau sa si-i lipeasca de niste jocuri/ desene/ numarat de firmituri/ facut inventar la carti. In liniste. Va pot garanta ca nu se va urla la noi si nimeni nu va fi nevoit sa accepte asta.

Strutztul a decis singur ca el e apt sa fie tatic pentru ca a reusit sa retina ca sosetele murdare nu se arunca langa cosul de rufe murdare ci in cos. Dupa ce i-am aratat de cateva ori diferenta dintre ‘langa’ si ‘in’. A retinut ca un om mare ! (desi i-a luat ceva timp)

Sper doar ca potentialul bebelus sa nu fie baiat pentru ca va iesi cu maneta de jocuri direct din uter. Si ciufulit ca ta-su.

Soacra a decis ca daca e baiat il va chema Charles. Am linistit-o pe mama care avea greutati la pronuntare ("Cum zici ma, Sharlî ?") asigurand-o ca nu-i problema, daca  il vom boteza  Charles ii vom spune Nelutu’ ! (cred chiar ca francezii vor gasi Nelutu’ extrem de exotic ca prenume ! Vom auzi apoi ‘monsieur Neluto’, etc)

Intre timp strutztul si-a pierdut si telefonul (era inerent, asteptam asta din zi in zi) astfel ca nu-l mai poate uita acasa sau la servici si nici nu-l mai putem suna sa ne luam de el.

Eu zic ca e apt sa fie tatic, atata ca va trebui sa-i punem bebelusului un clopot la gat ca la vaci, sa nu-l uite in diverse locuri.

Cat despre telefon, va trebui sa-l inseram in strutz, sa-l insurubam cumva precum capul lui firav.

Ma veti intreba, ce se aude cu nunta ? Buna intrebare !! Ma tot cer singura de mai bine de-un an, insa strutztul pregateste ceva. 
Cred ca vom face nunta si botezul in acelasi moment…i-am spus ca astept o cerere simpla gen ‘Mi-ai face onoarea sa-mi fii sotie ?’ sau ‘Ai vrea sa-ti sacrifici viata ta superba sa fii cu un geek ca mine?’ sau ‘Personalitatea ta minunata ar vrea sa se sufoce langa una simpla ca a mea ?’. Si desigur, cum sunt toleranta, m-as sacrifica si daca cererea ar fi la Florenta sau New-York.

Acum asteptam J va tin la curent daca pica ceva in vara asta ! (cu ochi sau in alb)