duminică, 24 aprilie 2016

MA MUT!

Ma mut. E divortul pe terminate, adica cam intr-un an e gata. In orice caz plec in fine din casa conjugala.

Acum, stiu ca intrebarea de pe buzele tuturor este « unde te duci » ? Ma rog, "a tuturor", a celor maxim 7 persoane care-mi citesc blogul, pe care ii puteam suna sa le spun. 
Pai, inca nu e prea clar. Lucrurile, adica toate cacaturile pe care le detin si de care ar trebui sa ma despart, vor merge intr-un box la pastrare, aici la Paris. Box ii zice spatiului unde stochezi boarfele. Dupa care voi incerca ceva nou, alta tara, sa mai radem si de altii ca de francezi am obosit (nu ca n-ar mai fi subiecte !). Nu zic inca unde ma duc ca in caz ca e epic fail si ma intorc inapoi dupa o luna, n-as vrea sa va dau motive sa radeti de mine. Va spun cand e pe roate toate povestea si chiar merge ! Dar na, cine nu risca nimic, nici nu poate castiga nimic.

Hai sa va povesesc cu mutatul. O placere.

Intai si-ntai, a venit mama sa ma ajute si organizeze. Pentru ca nu-s prea organizata. Desi nu pot spune asta la interviuri. O sa incerc sa zic : “nu sunt organizata, dar compensez cu geniul meu”.

A venit maman de la Bucuresti cu 12 sacose de rafie, saci de gunoi albastri si niste scotch. Adica echipata, nu asa. Ca orice roman care se respecta, sacosa de rafie nu poate lipsi de la nici o mutare, sau orice proiect maret de orice fel.



Apoi m-a boscorodit ca cutiile de carton furate/luate de pe afara , le-am lasat in curte in ploaie « si mai facem un cacat cu ele acum »… 

Asa ca le-am lasat sa se usuce in mijlocul salonului.

Dupa care am purces la impachetat. Mama ar fi dat cam 80% din trentzele mele : « Mai Dana, pe asta o ai din liceu, mai las-o mama si la altii »… « Asta e o cârpa, da-o ! »… « Oleleleo…n-as pune rochia asta nici prin casa ! »… « Prostia asta cand ti-ai luat-o ? »… « Hai ma mamica ca esti si tu o doamna acum nu te mai poti imbraca ca la 16 ani »…

Asa ca am dat tot…sau ma rog, de ce m-am indurat (am mai salvat din ele dupa ce a plecat mama), apoi ne-am pus pe impachetat, ne-am certat ca nu tin scotch-ul bine, ca ma distram spargand bulele din rola de ambalaj cu bule, ca de ce stau jos cand sunt atatea de impachetat, cum cred eu ca ne va ajunge timpul…, ca ce dracu am facut cu foarfeca aia ca acum o secunda era aici ! si in general cand nu mai aveam de ce sa ne certam ne  intrebam amandoua cum de m-am maritat cu asa un barbat reusit ca Julien. Asta e o intrebare fara raspuns stil sensul vietii. Stii ca n-are raspuns dar ti-o pui totusi, cine stie ?

Apoi mama si-a facut stock-ul de branze si saucisson si s-a dus la ea acasa ca o astepta pesica.

Am ramas singura cu sacosele de rafie si cutiile de carton uscate de-acum.

Cel mai amuzant a fost cand a venit viitorul fost sot acum cateva seri, a zis ca ce mare balamuc am facut, apoi a gasit un metru liber, si-a pus niste muzica africana si s-a apucat sa danseze intre cartoane. Cu dat din cur si aruncat brate in stanga si-n dreapta. Era asa un moment foarte suprarealist, genul ala de nu stii daca sa razi sau sa plangi. Am vrut sa si filmez toata mascarada ca sa-mi amintesc cu ce clov m-am maritat si sa n-am nici un regret niciodata. Sau de fapt poate el a inteles adevarul si trebuie sa vezi in orice circumstanta partea buna a lucrurilor.

Ce mi se pare mie greu la impachetat ? Pai de exemplu maruntisurile care stateau in diverse ascunzatori de unde nu deranajau pe nimeni. Ei bine aveam de toate acolo, de la ace de siguranta, brelocuri, ochelari de soare, un papirus egiptean, o pisicuta de decor, o scoica nostalgica, tratamentul de hemoroizi DAR si de negi (da, stiu…), carti de vizita, cartile de student ( !), si caaaate alte cacaturi care, varsate pe jos, nu numai ca nu le poti arunca dar cum sa le triezi ?! Asa ca le ocolesti, vreme de cateva saptamani pana te loveste inspiratia intr-o zi. Si faci un carton numit « Nimicuri » (a nu se arunca !!)

Am inchiriat si spatiul de depozitare respectiv in care-mi voi depozita toate cacaturile, pe o suma importanta, iar firma care-mi inchiriaza boxul nu e desigur responsabila (ca de obicei responsabilitatile lor se opresc la luatul banilor). Acum sincer daca mi-ar fura cineva porcariile, intai ca as fi in admiratie pentru asa o motivatie, si doi, m-ar scapa de o grija, mi-as zice ca a decis Universul in locul meu si-am facut o treaba.

 Ieri a venit un prieten roman sa ma ajute. Momentul mutatului adevarat. Numai ca de dimineata  m-am trezit cu un torticolis, abia imi miscam capul, ma ustura si gatul si mai si putzeam de la subtioara dreapta (si doar aia dreapta !). Mai nou put. E perfect cand vrei sa-ti refaci viata. O combinatie detonanta. Cand concurezi cu pustoaice de 25 de ani care si ele sunt pe aceeasi piata numai ca ele NU put, NU au torticolis si nici nu l-au impachetat pe Mihail Sebastian in pungi de rafie…

L-am repezit si pe amicul roman care venise sa ma ajute, in mod mama. Acum eram eu mama si amicul meu eu. Na, fiecare vrea sa fie sef de proiect la un moment dat.



In tot acest timp ma ocupam si cu business, pentru ca mai vand mobile pe un site. Au venit doi romanasi sa cumpere canapeaua, s-au chinuit sa o scoata vreo juma de ora, pana cand le-a dat prin cap sa schimbe unghiul ca sa o poata scoate ! Einstein nu altceva ! Le-am vandut si o comoda in banii aia ca deh, romanii ii fraieresc pe alti romani de pe vreama dacilor. Glumesc, sunt de super calitate toate mobilele. Am un frigider de vanzare daca intereseaza pe cineva. Pe care am incercat sa-l vand tuturor celor care vroiau sa-mi cumpere bicicleta (nene, ruleaza daca fumezi ce trebuie!) dar ai naibii au ramas incapatzanati.



Bun, seara am plecat in fine sa ducem lucrurile la box. Am burdusit masina, ne-am dus, lacat mare pe boxul meu si nu mai era nici un angajat prezent, tre sa ma intorc luni. Asa ca dupa ce le-am aratat cutiilor frumosul Paris, le-am lasat fix in masina, la locul lor, trebuie sa verific ca n-a spart nimeni masina azi noapte sa le ia. Desi mi-ar cam face un favor de fapt.


Asa ca mutarea avanseaza : m-am mutat din casa in curte si din curte in masina. Luni ma mut intr-un box de 3m. Noi sa fim sanatosi ! O sa facem bine !


11 comentarii:

  1. N'hésites pas à donner ta robe rougre !

    RăspundețiȘtergere
  2. Mult succes, Dana, cu mutatul in alta tara. Sper sa-ti mearga lucrurile din ce in ce mai bine si sa fie cu noroc aceasta schimbare. Sa stii ca ma numar si eu printre cei 7 care iti citesc blogul :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt mai mult de șapte. :))
    Dar unii nu se arata ,citesc din umbra.M-ai scos de multe ori din stari neplacute .Am decis sa ies la lumina ca sa iti urez sa iti gasesti locul si fericirea.
    Si sa nu iti pierzi umorul.Din experienta proprie stiu ca te ajuta in situatii grele.
    Succes !

    RăspundețiȘtergere
  4. Hai ca o sa supravietuiesti cu siguranta...si chiar mai bine ;-)
    Ai un simt al umorului de invidiat...si eu nu invidiez asaaa...pe oricine :-P :))))
    Multa bafta...si mai scrie ...ca-mi place muuulllttt! :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cei mai rau a trecut daca ai pus pe blog.Asteptam continuarea.Eu mai rar pe aici.

    RăspundețiȘtergere
  7. La fel am simtit cand dupa ce am dus in pivnita toate aiurelile pe care un om echilibrat la cap le-ar fi donat/aruncat/transformat in alte nimicuri pe principiul RRR. A venit o inundatie teribila si le-am aruncat apoi pline de apa. Destinul functioneaza si in cazul nimicurilor, clar!
    Mult succes in continuare! Daca ai schimbat macazul si urmeaza o cariera artistica iti urez traditionalul „merde!”.
    Si desigur, va fi bine. Caci multi spun asta cu aerul acela ca stiu ei cum va fi. N-are cum sa fie rau!
    M.

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna! esti bine? ganduri bune si viata fara griji!

    RăspundețiȘtergere
  9. Dana, am fost si eu pe acolo, inclusiv cu mutatul din casa lui si cu mama sa ma ajute. It gets better with time, dar noile inceputuri ajuta. Mai scrie-ne pt ca vrem sa avem vesti!
    Mult succes in toate!

    RăspundețiȘtergere
  10. Salut!

    Eu sunt unul dintre cei din umbra, n-ai mai scris nimic de ceva timp, te citesc cu drag. Esti bine?

    Succes!

    RăspundețiȘtergere