Subiect de drama

Dragi prieteni,

Iar ma chinuie talentul de scriitor. Bine, ma chinuie intre doua tuseli si-un tras de muci ca sunt vai de curu’ meu, cum da un pic de vant pe noi, cum pac nu pierd ocazia sa fiu bolnava !

Aveam multe povesti in stock de care am tot uitat, mai ales cu date-uri nereusite dar cred ca din astea stiti si voi…

O sa va povestesc inclusiv cat sunt doctorii din Franta de incompetenti. Dar intai sa va spun cu cursa. 

Am participat la un semi-maraton.

Cu jobul meu, suntem smecheri si vizibili si corporate. Si fac si reclama ascunsa pe aceasta cale ;)

La semi-maraton pregatirile sunt totul : ajunsul acolo, echipatul, asteptatul, scosul chilotilor din cur (al tau nu al vecinului!), gasitul de umbra cand nu e umbra baga-mi-as piciorul in ea de umbra, ah da' stai ca au sepcute, ce bine ca au sepcute, ah... s-au terminat sepcutele, bine lasa ca-mi trag un batic sau smulg specuta de pe capul vecinului…in final am facut rost si de o sapca, am prostit un coleg caruia nu ii era frica de cancer, de chelie in vant, de poze nereusite, era un razboinic colegul asta. Asa de mult ca de fapt e inventat (got'cha!), mi-au dat o sapca din sacul de sepci ca suntem firma serioasa ce dracu.

Dar sa o iau pe rand : inainte sa pornim sa alergam ne-a pus sa ne incalzim, si erau niste animatori ametiti deghizati in veverite (de ce veverite ?! ce fetisist o fi organizat adunarea asta...), care ne invatau sa dam din brate si sa facem fandari. Eu la fiecare figura dadeam cu mana in cozorucul de la sapca si trebuia sa o adun…

Cam asta a fost incalzirea, aplecatul de fiecare data dupa mama ei de sapca, care decisese sa stea pe jos pe iarba, in aer, in vant, oriunde dar in nici un caz nu la mine pe cap. Am dat dracu’ fandarile, incalzirea, capul si soarele si cursa si toti colegii.

I-am futut si o labuta peste ochi vecinului de incalzire, dar era un comercial de la Lille care are nevoie de mine, asa ca n-a zis nimic, aproape s-a scuzat el ! 

Uitati si o poza cu noi in exercitiul functiunii. 

Ala cu copilul e doar unul care strica poza, nu-l stim.

Initial cursa asta avea o cauza , strangere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer, dar multe grupuri aveau o cauza a lor pe care profitau sa o promoveze ca tot era lume adunata (gen “jos tirania impotriva servitului pepenelui taiat pe lung si nu cubulete », « jos telefoanele cu ecrane casabile, huo ! », « jos femei cu tzate mici ! » - glumesc), erau tot felul de teme fara legatura cu subiectul cursei si toata lumea se luase in serios si isi facusera tricouri pe tema aia (gen cu pepenele terorizat ca va fi taiat pe lung, tzatzele mici care sunt asa speriate ca devin si mai mici, etc)

Unii scosesera poza unui cantaret mort acum 15 ani de o boala incurabila, era asociatia pentru cantaretul ala…ma rog, adica se foloseau inca de imaginea bietului mort ca sa stranga fonduri. Pai frate il iau si eu pe Freddy Mercury si sa vezi ce de fonduri strang ! O s-o numesc « Freddy asociatia pentru cantareti care chiar au talent » -dati bani ca sa strangem suficient sa eliminam toti cantaretii fara valoare.

Unii s-au deghizat si au facut concurs de deghizat, deci cursa asta era un mix intre gay pride, cauze super diverse si babe care venisera acolo sa vada baieti muschiulosi in colanti. Desi cred ca am mai spus-o, in Franta toti barbatii fac sport si vorbesc despre sport, dar toti au constitutii de contabili.

Ma rog, cursa a fost ok, mi-am scrantit genunchiul si acum mi-e teama ca nu voi putea skia la iarna ceea ce mi-ar distruge definitiv viata. O sa aflu pe pista.

Seara dinainte de cursa am luat cina la un restaurant care se vroia chic dar nu era cine stie ce, ma rog noroc ca mancam orice ca sa fim in forma a doua zi pentru alergat.

Apoi au facut unii petrecere si erau mari petrecareti, pe la 3 dimineata nu mai suportam de nervi, am deschis usa enervata in pijamaua cu ursuleti ca sa le spun (amenintator !) ca a doua zi ALERG!!

Am iesit pe hol ca mi se umflase o vena de nervi, dar cand am vazut dimensiunea inamicului (erau 4 boxori cat usa), am realizat brusc ca de fapt ador muzica house pe coridorul unui hotel Ibis la Lyon, si rasetele zgomotoase in camera vecina de unde dorm. Sunt fan ! Decat ca uitasem exact CAT de fan, dar aparenta lor mi-a reamintit imediat.

Dupa cursa am rupt bufetul, apoi am impresionat o fetita ca stiu sa fac spagatul, apoi ne-am dus acasa.

A doua poveste este despre incompetenta doctorilor francezi.

Cand am revenit din vacanta de vara am avut niste dureri in burta jos (pe la ovare asa), si m-am dus la doctoral de familie, care incompetent si superficial fiind (caci francez) mi-a dat sa fac “TOATE” analizele mai putin vreo 30, fix alea care trebuiau ca sa aflam de ce ma doare. Desigur nici un tratement ca ei pana nu stiu EXACT ce ai nu dau tratament. Oameni responsabili, noaaah.

Dupa inca o saptamana jumate de dureri care dureau din ce in ce mai rau, am decis sa ma duc la urgente. Aici, ore de asteptare dar in final m-a luat un nenica care m-a consultat, a facut si ecografie si a conchis ca mai trebuie analize, el nu poate da tratament fara sa stie EXACT ce am…si e nevoie de o tomografie. Cele 5 minute de consult, 75 de euro. Bun, ok, nu e nimic, macar sa stim, m-am dus la tomograf care si ala mi-a zis ca trebuie sa iau rendez-vous, nu merge asa direct, chit ca suntem la urgente.

Rendez-vous avea in inca o luna.

M-au apucat toti dracii, aia mari care te apuca cand ti se intampla o nedreptate mare si i-ai impusca pe toti cu un kalasnikov si ii multumesti cerului ca nu traiesti in America ca sa poti cumpara unul de la coltul strazii. Guantanamo ar fi scris pe mine.

Bun, m-am dus acasa, am sunat-o pe mama plangand (na, ce face orice om adult si responsabil la varsta de 35 de ani cand i se strica ploile), care mi-a zis sa iau direct antibiotic ca cu « imbecilii astia nu ajungi nicaieri maica sunt mai rai decat ai nostri ».

Bun, dupa vreo 10 zile de antibiotic ma durea mai rau. 

Apoi mi-a zis o colega despre spitalul American, unde totul e mai scump si nimic nu e rambursat dar pleci cu tratament si esti tratat ca un rege. Ei bine m-am dus, intr-adevar esti tratat ca un rege, am avut CHIAR si tratament, ALT antibiotic INCA 10 zile…(bine, cam sub tortura mi-a dat tratament ca si asta mai vroia analize…). Chiar si la Hopital Amerciain au reusit sa piarda analizele de laborator desi costasera 100 de euro nerambursati (oameni seriosi si productivi francezii…)

Apoi am facut in fine scanul. Pe care mi l-a explicat doctorul de serviciu; deci ovarele ma dureau pentru ca domne stresul. Ca fac o meserie cu responsabilitate intelegi si atunci stresul face ca te dor ovarele (mai ales la barbati). 

Bai asta cu stresul ma termina nervos venind de la un om de stiinta! Fraaaaate, cum ar fi ca eu ca responsabil juridic, cand ma suna unul sa-mi zica ca are un litigiu si e un transport blocat la vama, eu sa-i spun « stai linistit nene, e stresul, te consumi prea mult ! »…

Apoi doctorul mi-a spus senin ca am o tumoare pe ficat si ca ar trebui sa mai fac niste teste ca sa fim siguri ca e benigna. Dar nu de aia ma doare ci de la stres.

In primul rand : ce treaba are ficatul cu ovarele ? Una il intreb eu alta imi raspunde el!

In al doilea rand…wow ce moarte dramatica ar fi, exact cum trebuie, ma rog aproximativ, aproape tanara, aproape frumoasa, aproape divortata, cu aproape viitorul inainte. As scrie o scrisoare de adio (desi nu stiu prea bine cui), as face un testament (desi n-ar fi nimic in el), mi-as taia bogatul par (doar ca e scurt si rar), ar fi asaaa.. ca de scenariu de film.

Deci pe fondul asta de viori si aproape drama, o sun emotionata pe mama sa ii spun ca s-ar putea sa mor (mai devreme decat ne asteptam la anul la saritul cu parasuta adica), sau ca in orice caz am ceva ce suna dramatic. 

Mama facea snitele. Déjà ce dracu drama sa provoci cand cineva face snitele, gen intre faina si galbenus vezi ca s-ar putea sa crap.

La care ea imi spune, fix in mod facut snitele : « nu ma, nu mori, probabil fiind slaba te-oi fi lovit la surf sau la prostiile alea de sporturi de le mai faci tu, si e acolo o vanataie si apare ca o tumoare »

Fix ca acum cativa ani cand eram amarita/deprimata si i-am zis ca ma arunc in Sena si ea mi-a zis ca la cat de bine inot o sa fac doua-trei lungimi, o sa iau o boala de piele si o sa ies la mal. De aia nici nu m-am aruncat de altfel ca m-a iritat cu replica aia prea rau, o drama nu poate omul sa aiba ca lumea !

Asa ca acum nu mai am dureri (ma rog, am racit ca au tusit niste prosti pe mine in metrou dar nu e subiect de drama).

Si à propos de drama, Julica fostul sot mi-a scris un mesaj la 4 dimineata, in care spune ca el ma iubea si rolul meu era sa restabilesc echilibrul fortei dar am trecut de partea cealalta a fortei devenind Darth Vador si ca el ar fi ramas cu mine daca nu aveam gura asa mare si il lasam sa isi puna pianul in sufragerie (in loc de unde il pusese, anume in biroul care era deasupra patului nostru si deasupra dusului- da, stiu; era o casa facuta de un arhitect francez…)

In orice caz pianul nu era in sufragerie si asta a generat divortul, conform sms-ului lui Julica de acum doua seri. Deci casnicia mea a atarnat de prezenta pianului in sufragerie.

Spuneti si voi daca nu am motive sa mor. De plans si de ras !

Cum sa fii imatur in cativa pasi

Am zis sa nu va mai scriu despre sporturi desi mai aveam o poveste amuzanta cu un semi-maraton la care am participat. Dar mai astept, ca sa nu va zapacesc definitiv.

As scrie un post despre cum imi place sa rad de grasi, dar incerc sa nu mai fiu asa rautacioasa…

M-am apucat sa scriu unul despre copiii sirieni si cum li s-a furat copilaria, dar nu e amuzant deloc. 

Si stiu ca blogul asta trebuie sa va faca macar sa zambiti.

O sa va spun despre intalnirile mele galante. Care sunt cam inexistente in ultima vreme pentru ca sunt o baba obosita…

Mi-am facut un profil pe “okcupid”. Site serios nu gluma.

Dupa atatea intalniri ratate am zis sa nu ne mai ascundem dupa deget si sa scriu exact ce vreau. Am scris asa :

-        -   Daca cautati doar sex, nu ma intereseaza (decat daca aratati ca Brad Pitt –si nu in « Benjamin Button la inceputul filmului, cum cred ca aratati de fapt ! »). Sunt jurist asa ca la prima intalnire voi veni cu un contract care stipuleaza clar ca nu aveti voie sa cereti doar sex. Trebuie sa semnati asta.

-         -  Nu ma deplasez la prima intalnire daca nu sunteti in stare sa platiti un pahar. Zgarcenia e o boala.  Tratati-o.

-        -   Daca vedeti ca nu am raspuns la mesaje, inseamna ca sunteti uriti.

-          - Daca anuntul vostru e facut din clichée sau care ma face sa vreau sa ma spanzur de plictiseala, nu o sa imi fac timp sa raspund doar pentru ca mi-ati scris ca sunt frumoasa in poze.

 Etc. (a se citi « in general urasc toti barbatii, pe mamele lor, si oamenii in general »)

Surprinzator, imi scrie lumea ! Ca le place mesajul meu, ca se vede ca stiu ce vreau (neaparat !)

De cand am scris mesajul asta m-am intalnit cu doi baieti care erau ok, unul transpira abundent (dar asta se rezolva) si unul era asa de timid ca nici nu auzeam ce spune. Desi dupa al treilea pahar nu mai e asa de deranjant ca oricum discutiile sunt paralele.

Altfel imi recomanda toata lumea sa fac activitati domne ca tre sa intalnesti pe cineva "natural" (dar nu in sensul de neatins de pesticide si hormoni, nu, in sensul celalalt)

Sa va spun cam ce activitati fac : merg la un club de carte, sunt numai muieri acolo, cu multe pareri. Au asa multe pareri pentru ca nu fac sex.

Mai merg la un club de pictura intuitiva, tre sa traversez tot orasul si o padure. Am intuitia déjà la maxim cand ajung acolo. Mai exact pot intui numarul de loseri si oameni provocati social din grupul asta. Costa 40 de euro distractia asta. Apoi arunci cu vopsea pe o panza si te crezi artist.

M-am inscris pana si la box desi toti au nume de teroristi si le place sa se bata…dar mie imi place adrenalina, na, daca e sa fie dragoste, nu zic nu nici la luat bataie…(glumesc !)

Desigur merg la intalniri profesionale, cu avocati si juristi. Numai femei. Am vazut vreo doi speriati, care pe langa ca erau speriati aveau si 25 de ani. 10 ani de diferenta plus 20 de femei pe un loc, e mai rau decat concurenta de la facultate.

Mai merg la piscina, dar cu casca si ochelarii nu m-a agatat decat un domn pe la 55 de ani cu burta si par in nas. N-am vazut chelia ca era acoperita de casca. Dar era acolo cu siguranta.

Si desigur budismul spune sa stau in banca mea ca cine cauta iubirea nu o gaseste.

Asadar stau in banca mea. Mai stau si la stop. Stau la coada. Asta facem in viata, stam.

A, altfel vestea verii era ca fostul sot (strutzul) a observat ca piata e nasoala, cam aceleasi observatii ca mine dar de pe partea cealalta.

Si ma suna « sa petrecem timp impreuna ». A si gatit pentru mine saptamana trecuta. Desi acum mananca graunte (nuci si mieji de diverse chestii care nu au fost ucise cu violenta), dar nu din vreun motiv moral sau politic corect sau sa vada lumea ca nu vrea sa distruga planeta, nu- mult mai trivial de atat, pentru ca nu vrea sa faca burta.

Asa ca ne vedem, mancam graunte si ne uitam la fotbal. Nu facem sex ca suntem suparati pe trecut. 

Basca ca nu mai suntem indragostiti.

I-am propus sa cream un grup pe whatssap in care sa adaugam membrii familiilor (care desigur nu vor sa ne impacam si nu stiu ca ne-am vazut) si sa le punem poze cu noi si miejii de nuca. Sa numim grupul « Dana si Julien re-intalnirea » sa punem poze si emoji cu vinete si piersici (intr-o simbolica extrem de sexuala) si sa asteptam sa vedem care reactioneaza primul. Julien nu a fost de acord, mie mi se parea o idee originala.

Mi-a povestit o istorioara draguta despre viata lui care e la fel de patetica ca mea. V-o spun aici. Era iarna cand nu eram inca divortati, statea la ma-sa si alunecase pe o balta de vin la discoteca (sau o fi fost scuipat ?) si-si rupsese umarul. Il dadusera si afara de la servici (karma asta !), gagici nu putea invita ca statea cu parintii, nu putea nici sa se joace jocuri si nici sa cante la pian, ca avea tot bratul imobilizat. De laba nici nu mai vorbim. Asta e chiar nedrept, adica ii poti lua unui om orice, ii poti distruge spiritul, dar laba e sfanta frate, e ceea ce-ti ramane cand nu mai ai nimic.

Era asadar amarît rau. Si in durerea asta generala, ca o forma de consolare, s-a gandit sa comande niste sushi. Comanda a ajuns o data cu ma-sa. Care era nervoasa si pusa pe scandal, asa ca s-a apucat sa-l certe si sa-i faca lista cu toate esecurile vietii lui. In timpul asta el se zbatea cu o mana sa manance sushi, si asculta pe fundal tornada de critici a lui ma-sa.

Si deodata l-a pufnit plansul. Un plans puternic cu sughituri (si probabil si ragaieli ca omul manca)

Ma-sa s-a intrerupt si l-a intrebat ingrijorata « ce e puishor, de ce plangi?» (« ça va ? » au fost probabil cuvintele ei exacte). 

Si strutzul, distrus, printre sughituri, lacrimi si muci, a raspuns : « Boii astia…au uitat sa puna sosul de soja !! »

Vacanta de vara 2017

A venit toamna, s-a terminat vara.

Asta asa pentru ca am impresia ca in ultima vreme toata lumea se exprima numai in clichée verbale si ma irita complet.

In Franta as putea face dialogurile eu singura, nici nu am nevoie de interlocutor, mai ales acum dupa vacanta, toate discutiile decurg asa :

« Ca va ? Ca va. Cum a fost vacanta ? Aaa, frumos. Nu e prea grea revenirea la servici? A, ba da, fooaaaarte greu »- acest dialog de 50 de ori pe zi cam doua saptamani pana s-a intors si ultima gaina din vacanta. Petrecuta in balcon.

Dar sa va spun despre vacanta mea, desigur cu sporturi in ea. Cand n-ai barbat devii sportiv de poti participa la Jocurile Olimpice ca the Night Watch.

In prima saptamana m-am dus la surf si kite-surf. Tot cu asociatia aia care face sporturi pentru adulti singuri (UCPA), pentru oameni singuri fara pereche si fara perspective. Si mai ales fara pretentii la conditii, stai in paturi suprapuse cate 5 oameni in camera. Daca nu numeri gandacii. Ei, e ok ca esti oricum rapus de sport, merge.

Intrebarea pe care ti-o pune toata lumea de cum ajungi, este: "Si, vii des la UCPA?" care mie mi se pare o unealta de a masura cat esti de loser. Loser mic, mijlociu sau mare. Eu am fost de 3 ori anul asta. Va las sa judecati.

La surf mai e cum mai e, reusesti sa te mai urci pe cate-un valulet dar in general ca incepator surfezi mai mult pe uscat. Adica in spuma marii - cand ajunge valul la mal hop repede te urci pe placa si speri ca te-a prins careva in poza inainte sa ti se fi scrantit genunchiul sau sa fi cazut ca o pleasca in apa, mama ei de batranete !

Pe mine m-a si prins unul in poza chiar, desi mi-a cerut bani pe poza. A zis ca adauga si valuri si placa daca vreau sa para de la surf. Glumesc, sunt chiar eu, si dupa cum remarcati eram aproape de tarm. Practic incepea muntele unde surfam eu.

Ce e amuzant la surf e ca te instruieste proful (exact ala din filme blond cu muschi si cu tenul ars de soare si fara nici o grija in lume) cum sa iei valul in larg, dar majoritatea dintre noi nici nu ajungeam aproape de valul ala pentru ca trebuie sa te lupti cu multe altele inainte sa ajungi la ALA, avansezi un pas te trage oceanul inapoi inca 10 metri…si in lupta asta iti iei o placa in plina figura, ti se smulge piciorul cu tot cu placa (e agata de picior sa n-o pierzi, ca copiii mici cu trenuletul legat de mana), incerci sa scoti apa din orificii si te pocneste un val, etc. E misto.

Bai si dupa cam 10 minute dupa ce ai intrat in apa aia sloi te loveste o foame…o foame dinaia de care aveam cand eram mici si mergeam la strand si scoteau ai nostri dintr-o sacosa oua, mezeluri, slana, ceapa, paine branza, nebunie ! Dupa care, dupa ce ne vedeau ca ne curg balele de pofta si foame, ne spuneau ca daca mancam, vreo doua ore nu mai putem intra in apa ca « cade greu ». Asa ca preferam sa facem foamea pana ne invineteam de frig in apa sa nu mai vrem sa intram.

 Prin « ai nostri » cu mancarea ma refer la prieteni si vecini, pentru ca cumva in pachetul alor mei nu era niciodata nimic apetisant. Noi mereu aveam pachetul cel mai neinspirat. Gen snitele. Fara muraturi si painea uitata acasa eventual.

Si nu vrea nici un copil snitel gol cand vecinul mananca branza cu rosii si mezel si eventual are si chec ! Noi aveam cozonac. Copiii nu vor cozonac, poate doar aia super ciudati si viitori psihopati.

Dar sa revin la surf.  Desi ti-ai luat placa in mutra si in fluierele picioarelor de cateva ori, te simti asa ca in filme, tanar si fara griji si super cool. Bine, eu aveam totusi o grija, anume chelia. Parul ud la mine nu e de bine, alea 3 fire se lipesc si se vede fix luciul bine lustruit al cheliei. Asa ca primul gest dupa trasul mucilor inapoi pe gat, frecatul rapid al locului unde ma lovise valul/ placa/ alt surfer, era sa dezordonez parul intr-un gest voit destins dar iesit disperat, ca sa para o claita PESTE chelie - "care chelie domne, nu e chelie, nu vezi CAT par am de sta si dezordonat de cat de mult e"...orbii cred teoria asta sa stiti.

Of doamne am si ezitat sa imi pun casca de piscina, dar chiar nu dadea bine.

Apoi m-am resemnat cu gandul ca oricum nu aveam in plan sa agat pe nimeni asa ca daca vor vedea ca-s cheala, asta e.

A doua parte a acestei saptamani a fost kite surf-ul. Adica surful tras de un zmeu zburator.

150 de euro o sedinta din asta, platibili in avans in caz ca nu e vant, sa nu ramana oamenii fara musterii.

Bun. Prima data te echipezi. Echipamentul ala e o combinatie intre o uniforma de mers la razboi, un echipament de astronaut si un costum de scafandru/ formula 1/ escaladare/ orice sport unde ar putea sa-ti zboare capul. Deci ai combinezonul ala mulat pe tine si musai ud. Ca daca e uscat nu te simti viu. Apoi vesta de salvare. Apoi un ham. Asa ii si zice, ham. Sa te lege de zmeu cu el. Nu, nu ca sa nu pierzi zmeul ca copiii cu balonul legat de incheietura- ceea ce ar fi o ipoteza legitima!- ci ca sa (tineti-va bine acum !) TE DISTREZI !!! Ca toata chestia asta o faci, in caz ca n-ati inteles, ca sa te distrezi ! Surprinzator, stiu.

Iti mai fute si-o casca de protectie (tot in scop de distractie, dar pentru ei dupa ce mori), si niste cipici de apa ca sa nu-ti tai picioarele in lac/mare unde or fi aruncat oamenii –care chiar se distreaza- sticle si alte cacaturi.

Dupa asta te duce cu barca in larg. Noi am mers pe lac ca daca ne dadea drumul pe mare probabil scria asta Nemo pe post de discurs funebru.

Ne-a explicat repede cum e cu vantul dupa care ne-a dat un zmeu la 4 oameni, sa ne jucam cu el. Asadar ca sa tii zmeul ala in aer vantul trebuie sa fie perfect (sa sufle din directia buna, cu viteza buna, sa fie constant, etc. cam ce iti explica la orele de fizica la care tu faceai avioane de hartie) si tu trebuie sa il manevrezi super delicat. 

Cand spun delicat, vreau sa zic foarte incet. Ca si cand ar fi fata mare si vrei s-o futi fara s-o sperii. Deci usurel, nu trebuie sa tragi, sa smulgi, sa panichezi, sa clipesti, sa te uiti intr-o parte, sa te doara cervicalele de la stat cu capul in sus, sa te manance o fesa ca era combinatia uda si ala dinainte avea o ciuperca, sa te gandesti ca te-ai parcat in panta si n-ai tras frana de mana, sa-ti amintesti ca viata ta e patetica si ce dracu faci tragand de un zmeu cand toti prietenii tai au copii si par asa impliniti. Nu, trebuie sa UITI toate astea si sa il tii in aer. Daca vine vant puternic si neprevazut, acesta va smulge zmeul si daca esti slabanog ca mine, zmeul va fi tras de vant cu tot cu tine legat de el si vei inghiti jumate de lac. Ceea ce ar fi ok, daca n-ai fi inghitit in zilele precedente si jumate de ocean.

Daca nu e vant, zmeul se culca. Se pune pe o parte si nu-l mai convinge nici dracu sa se ridice, trebuie sa se duca unul sa il intoarca pe partea in care l-ar umfla vantul. El NICIODATA nu se culca pe partea corecta. Asadar cand am fost un pic mai avansati (a doua zi) si am avut un zmeu la doi oameni (boierie !), unul statea langa aterizarea zmeului sa il intoarca si celalat incerca sa il inalte (prin rugaiciuni ceresti mai ales si nu prin talent). In fine a mers cat de cat, etapa urmatoare e desigur sa ai un zmeu DOAR pentru tine si sa iti da si o placa sa te incalti cu ea, ca sa chiar faci kite surf si nu doar kite. Ma rog, in cazul nostru doar « ki ».

Placa asta trebuie pusa IN TIMP ce dirijezi zmeul in aer, unde iti trebuie ambele maini. Deci iti legi placa de picioare cu celelalte membre care ti-au ramas. In practica il dai dracu de zmeu, pui placa, dupa care astepti o juma de zi sa sufle vantul sa iti ridice din nou zmeul. Injuri de toti mortii zmeului, aluia care a avut idea sa te duci la kite surf, te gandesti din nou la toate suferintele vietii tale si speri ca nu te-a tras nimeni in poza stand ca boul in apa pana la brau cu un zmeu culcat si sforaind de 3 ore.

Deci asta a fost kite surf-ul, am fost super cool. Am o poza din prima zi (pe uscat!) cand eram plini de speranta.

Altfel nimic de semnalat, au vrut sa ma agate niste baieti tineri care m-au disuadat complet cand mi-au spus ca asculta muzica electro alternativa. Si nici eu nu le-am aratat poze cu mine cu parul ud, am lasat-o asa.

Mi-au spus ca se intreaba cum cu asa o personalitate puternica poate sta un barbat cu mine. Le-am explicat ca de fapt nici nu sta. Doar de aia ma dau cu marea, lacul si hamacul.

In a doua saptamana de vacanta am plecat singura in sudul Frantei sa ma regasesc. Ca citisem o carte budista despre ce bine e sa te regasesti. Tu cu tine. Ei m-am regasit cam in primele 5 ore (eram gasita gata nu era nevoie de "re"!!), dupa care mi-am bagat piciorul in ea de regasire. 

Si m-am gandit ca eu n-am prieteni din aia cum pun oamenii pe FB ca au fost in vacanta cu ei. Au plecat ei 15 oameni in vacanta si ce bine s-au inteles, numai poze zambitoare de la monumente turistice si plaje paradisiace. Nu, eu mi-am facut selfiuri (alone-uri) pe stanci in care arat groaznic, am facut pipi in niste boscheti fara sa ma dea nimeni de gol daca vine cineva asa ca de stres m-am pisat pe sandale fix ca o vaca, am fost super angoasata ca o sa deteriorez masina inchiriata- practic cel mai bun moment din vacanta asta e cand am dus masina inapoi!

Acum la oamenii aia cu prieteni multi si buni de pleaca cu ei in vacanta nu se vede din poze ca s-au certat ca dracii de la excursiile alese, de la mancarea ingurgitata, ca unii erau zgarciti si nu vroiau sa faca nimic decat sa bea apa de la robinet, ca copiii schelalaiau de i-au tampit de cap pe toti aia fara copii si pe tot personalul hotelului, si ca si-au luat o saptamana liber sa-si revina dupa vacanta. In poze se vede frumos.

Dar orisicat, as vrea si eu prieteni sa plec cu ei in vacanta sa ma calce pe bataturi sa-i dau dracu si sa zic ca nu mai plec cu ei in vacanta cate zile oi avea.

Desi dupa postul asta nu cred ca mai sunt multi voluntari sa vrea asta...

Sporturi nautice in Bretania

Am fost la sporturi nautice.

M-am gandit ca doar skiul nu e o probabilitate destul de mare de a-mi rupe gatul si ca cu siguranta exista activitati mai practice de a incerca sa crapi cu succes.

Asa ca m-am dus in Bretania. In zona Finistère Sud mai exact, langa Concarneau. Pentru obsedatii de geografie. Na, sa plasez povestea ca asa ne-a invatat la scriitura lirica.

Bine si frumos atata ca condusul pana acolo a luat 9 ore jumate. Am avut timp sa creez anticipare si preludiu pentru sporturile astea nautice. Sa le si urasc inainte de a incepe.

Am luat niste oameni cu mine in masina ca m-am frantuzit si ma gandesc la optimizarea costurilor.

Pasagerii respectivi au incercat sa transforme masina in valea plangerii, hashtag #viatadecacat ar fi putut sa se cheme voyage-ul. Sau competitia loserilor, sau turul Frantei cand societatea ti-a intors spatele, n-ai prieteni si nimanui nu-i pasa de existenta ta. Decat eventual psihologului dar pentru ca ia bani. 

Unul era somer si il parasise nevasta, unul era ghitarist boem si neiubit de gagica si parasise Toulouse-ul pentru Paris ca sa o faca pe EA doar EA sa il iubeasac prin absenta, si mai rau decat strategia asta complet inutila si irelevanta, acum lucra in recrutare la Paris (adica ok nu esti iubit dar fucking recrutare !), iar ultima era sculptor in marmura (numai la Paris poti intalni astfel de personaje !) si locuia pe un platou muntos in Vosges intr-o cabana de lemn, unde lucra la un proiect pentru o catedrala dar statea acolo singura toata ziua si conchisese ca de fapt i se rupe de muza mamii ma-sii care se coboara intra-deadevar in platou dar te simti destul de singur doar tu cu ea.

Cat despre mine…ce sa zic, alerg de nebuna in jurul Frantei dupa sporturi nautice la 34 de ani cand ar trebui sa ma ocup de barbat si/sau copii.

I-am depus pe pasageri dupa muuuulte ore, zacut in sucurile proprii si mirosit vecinii de traseu...si sosea care zbura, a fost un miracol la final ca n-am intrat intr-un pom.

Ajung la clubul asta cu sporturile nautice, care de altfel e si pentru celibatari, macar aliezi utilul cu…utilul, era 3 jumate dimineata. Intuneric bezna iar eu proaspata ca Pamela Anderson asteptand rasaritul.

Organizatorii imi lasasera un plic pe usa la informatii, cu codul de la camera. Am apucat sa vad codul de la camera dar apoi telefonul a murit. Ca asa e in viata. Cand zici ca nu e chiar asa de cacat viata ta, ti se demonstreaza ca ba da.

Am orbecait prin intuneric, nici la masina nu mai stiam sa ma intorc, am intrat peste un domn intr-o camera, care a urlat de era sa-mi pice sacosa cu chilotii si periuta de dinti si aia mai lipsea sa nu ma pot spala nici pe dinti ! (cu chilotii ma descurcam)

 Ma si gandeam ca daca eram in America m-ar fi impuscat dracu, muream la sporturi nautice fara sa fii vazut marea, mai mare rusinea.

In fine am gasit camera cu chiu cu vai, mai erau doua fete in camera (ca deh, viata de boem !) si cand am aprins becul la 3h30 dimineata, n-as putea spune ca au fost extrem de ospitaliere. Adica dragute ca in proverbul despre ospitalitatea franceza, de altfel ea ospitalitate inexistenta in nici un proverb. Serios, stie cineva vreun proverb despre ospitalitatea franceza?

Au mormait ceva despre mama mea (de unde or fi stiut-o ?), despre dusul  undeva…(dar eu abia venisem, unde sa ma mai duc ?!)

A doua zi dimineata, pac pac la rendez-vous cu monitorul (imbracata in haine de pe drum ca nu apucasem sa ma dusez nici sa ma schimb, era tot calabalacul in masina inca), sa ne explice cu sporturile nautice. 

In program, prima zi, wind surf (sau planche à voile in franceza). In grupul meu, toate cazurile sociale. 

In grupul cu surf (la care vroiam initial sa fiu dar nu mai prinsesem loc !) toti tipii draguti, inalti si muschiulosi. Iar proful de la surf…o combinatie intre Brad Pitt, Thor si ceva zeul abdominalilor.

Ni l-a prezentat si pe proful nostru, un domn de 61 de ani care parea sa fi fumat toata mocheta si zona arabila din Paris si Finisterul de Sud.

Am tzasnit ca Firea cand se vorbeste despre oaie, m-am dus la proful de surf, i-am zis ca am bani, il pot mitui, ma sacrific sa-i arat si-o tzatza sau si mai multe daca vrea, doar sa ma ia in grupul de surf. 

Nu se poate ca nu e loc in dubita ca merg ei la un loc la ocean si trebuie domnule sa ai loc in dubita. La cum arata (el, nu dubita) as fi alergat pe langa masina si as fi ajuns si mai repede ! N-a vrut si pace asa ca am ramas cu proful nostru, YouYou ii zicea. Care nu punea litera « l » la nici un cuvant. De exemplu : « à table ! » zicea «  a tab ‘ », sau « vénérable », face « vénérab' », asa vorbea si bunica strutzului, asa vorbesc oamenii simpli in Franta, e foarte amuzant. Dar trebuie sa ramai vigilent mai ales in caz de inec.

Buuun, hai la wind surf acuma daca nu e alta posibilitate…sa va spun despre acest sport maginific. 

Pe scurt: e de carat tatica. 

Practic sportul nu e ce vedeti voi cu unii care sunt pe o placa si cu voalul ala ridicat si mama ce senzatie de libertate, wow ce ne distram si cum infruntam noi ca niste adevarati viteji vantul si il doborim. 

Nu, deci ne-am chinuit sa carem tot echipamentul ala, trebuie doi oameni puternici sa care doar placa de la locul ei, pe malul marii. Daca mai arde si nisipul sau sunt pietricele distractia e maxima! 

Apoi te chinui sa instalezi voalul pe placa, sa il ridici FARA sa cada peste tine PE USCAT (ca vor fi déjà sanse destule sa cada peste tine in apa, stai fara grija !), sa te urci apoi pe placa aia fara sa cada la 10 cm de uscat sa fii de rasul curcilor…

In fine, mi-a venit si mie randul sa ma dau pe smecheria asta, as fi zis ca nu mai vreau dar se chinuisera oamenii sa il aduca de la locul unde le tinea la malul marii ca sa ma distrez eu…asa ca acum trebuia sa ma distrez vreau-nu vreau…m-am urcat asadar circumspecta pe smecheria asta si nu ma gandeam decat sa nu cada pe mine sa ma striveasca (gen "la dracu cu peisajul, cu vantul, cu marea, da frumos whatever, sa nu cada asta pe mineeee!"), asa ca m-a purtat vantul cum a vrut (am fost "its bitch"), pana am ajuns pe malul celalalt intr-un papuris…nu radeti, nu oricine are sansa de a se esua intr-un papuris breton!

Si am inceput sa urlu dupa monitor sa imi spune ce dracu sa fac, ce caut eu in papuris cand eu vroiam pe apa…

Am asteptat ceva, ca o tuta nemiscata pe placa aia, cu unii care se uitat dubios la mine sa inteleaga ce vreau sa fac ("nimic, pozez, vedeti ce bine arat pe placa asta nemiscata, oricine stie sa alunece condus de vant, dar sa stai nemiscat in papuris pe wind surf, eee, aia doar UNII stiu si pot! Fraierilor cocliti, mai bine faceti ce stiti, mai serviti o gogoasa si nu va mai uitati incoace")

Intr-un final a venit Youyou cu o barca cu motor, nici nu stiu de unde a scos-o, m-a agatat de ea, m-a tras afara din papuris si a zis sa fiu cuminte, sa intorc voalul daca e vant, sa apuc de « sternul curcanului », asa se cheama o bucata din mecanismul ala pe care tre sa o actionezi ca sa intorci. Iti dai seama ce incurajator, sansa ta sa supravietuiesti e sa apuci sternul unui curcan. In Bretania.

O complicaciune fara seaman ca sa poti apoi sa te lauzi la prieteni ca faci « wind surf mai draga ».

Mi-a fulgerat la un moment dat ideea sa il dau dracu de vant si ma bag in apa si sa imping la placa dar era rece rau apa. In final am decis sa astept pana ma duce vantul 

inapoi pe malul bun.

O data ajunsa, s-a intamplat o chestie extrem de jenanta. Dupa ce am parcat gigantul (am pus si nisip pe placa sa fiu sigura ca nu scapa inapoi in mare si trebuie sa ma intorc dupa ea), am facut pipi in combinatia “anti-umezeala” gandindu-ma ca e ca un costum de baie mai gros, ei bine nu prea…a trebuit apoi sa o dau jos, sa frec costumul cu apa marii, sa ma prefac ca imi era ATAT de cald (erau vreo 15° afara) ca nu mai suport costumul si vreau sa inot libera in mare…of, am noroc ca sunt romanca intre francezi ca pot oricand spune ca e o traditie romaneasca neinteleasa de straini ("facutul de pipi pe tine nagandindu-te ca e etans echipamentul, asta insemand ca daca nu intra lichid, nici nu poate iesiiiii!!")

                                                              Windsurf

In fine, dupa toata aceasta aventua, am carat inapoi echipamentul, ne-am intors la campus acolo, si era « soirée animations ». Adica cam ca balciurile din comunele oltenesti in anii 90.

Ne-am jucat mima. As spune ca intr-un mod extrem de patetic, a fost amuzant. Problema e ca in haine decontractate si fara machiaj si in papuci, e destul de greu sa fii seducator. Contezi pe personalitate cat poti...dar mai mult pe alcool, dar astia n-aveau decat bere, cate bere poti sa bei sa il vezi pe unul sexy in slapi?

Exagerez, poti fi seducator, dar mai anii 60 asa, tre sa contezi foarte mult pe droguri. Glumesc, drogul acolo e sportul, e pentru maniaci ca mine.

Asadar dintre toti tipii singuri care ar fi putut sa ma curteze, nu ma placea decat unul, chel…nu ca as avea ceva impotriva cheliei, doar eu insami pierd parul. Dar asta era chel dinala care se agata de 3 fire si le intinde ca sa « nu se vada »…SE VEDE !!! I-am si spus de altfel ca ar fi mai bine sa se rada, s-ar simti eliberat.

Si avea saracul la el, apa, sapca, crema cu protectie 100, geaca anti-ploaie, geaca anti-vant, geaca anti-sex (all of the above), era SUPER echipat. Daca vrajeala s-ar pune pentru cat esti de echipat, ar fi sarit toate femeile pe el. Dar noi vrem baieti rai, cu par (suficient cat sa para si nepieptanat), cu geaca de piele eventual, cu slapi care merg si la costum.

Si saracul, asa dragut, a jucat ping-pong cu mine, m-a lasat sa-l bat, mi-a oferit bauturi , radea la toate glumele mele, chiar si alea antice cu iepurasul si ursul in padure…ce sa zic, a incercat. Nici epilata nu eram, aveam mai mult par pe degetele de la picioare decat avea el.

A doua zi, catamaran. Nu stiu daca stiti despre catamaran, e misto. E o ambarcatiune cu doua voaluri, si cu doua planse (ca la canoe) paralele, si deasupra lor e o panza pe care stau cei doi membri ai echipajului, si unul se ocupa de un voal si de carma, si celalalt, de al doilea voile si de a-i spune celui de la cârma ca nu e bine cum face. Daca e femeie mai ales.

Si la asta am carat si am instalat de ne-a venit acru. Trebuie gen 8 oameni sa puna ambarcatiunea pe un troler enorm si sa o care pe nisip, urland unul la altul « atentie la de’ste, aveti grija la cap, vedeti ca coboara, dadeti-vaaaaaa ». Deci daca nu mori PANA sa aduci catamaranul pe malul marii, ai sanse sa si experimentezi ceva.

Spre deosebire de wind surf, asta mi-a placut foarte mult, era si vant suficient in ziua aia, ne-am dat cu marea de-am zapacit baraca. Eu eram pe acelasi catamaran cu aproape-chelul, care a fost foarte dragut si s-a ocupat bine de partea sportiva, eu am facut figuri de fosta gimnasta cu agatatul de diverse chestii, cu doar picioarele pe catamaran si restul in aer, emisul de metafore profunde gen « cerul albastru », « carma groasa », « marea enorma » si diverse indicatii profesionale pe care si le spun capitanii de vapor gen « imi dai si mie sapca ca ma doare capul ? » ; « am uitat crema, pot sa iau din a ta ? », « unde e sticla aia cu apa ? » urmate desigur de invariabilele « la babord si la tribord ! ». Surprinzator, aceste doua cuvinte merg cantate foarte bine dupa cateva pahare.

                                                             Catamaran

Seara iar ne-am jucat diverse joculete, a fost dragut, nu ne-a agatat nici dracu, ne-am culcat.

In ultima zi am facut stand up paddle, care e absolut fenomenal, am adorat. E fitness pe o placa pe mare. Bine, tre sa vaslesti, nu gluma. Am facut turul unei insulici, eu am fost singura care am cazut in apa, m-a speriat unul cu un vapor la 10 kilometri, am crezut ca se indreapta fix spre mine si m-am dezechilibrat si am nimerit in alge. 

Desigur am spus ca am facut special, asa vroiam eu, pentru proprietatile “dezinotxificante” ale algelor, scrie si pe doctissimo despre asta! N-a ras nimeni de cum am cazut, atata le trebuia !

Si stand-up paddle e complicat cu echipamentul, tre sa cari tot in spinare, umfli placa si dai la pompa de zici ca lupti pentru viata ta. Cand e umflata si buna de iesit cu ea pe mare, tocmai ce te loveste un somnic de la cat ai dat din brate sa o umfli.

Altfel am mancat scoici (nu direct din mare), calamar si niste mancare indiana ca probabil nu vroiau sa sece tot Oceanul.

Baietii de la surf erau din zi in zi mai draguti, nenorocitul de instructor s-a combinat cu o rusoaica, probabil cat ma chinuiam eu sa scot petele de pipi din costumul de sport, pftiu daca n-am fost acolo ! Alte povesti v-as spune acum!

In ultima seara, care se mai numeste si « soirée de la dernière chance » (adica ultima sansa loserilor mici), toate fetele s-au aranjat frumos, si-au pus rochite si machiaj si au schimbat slapii cu sandalute cu toc de 3 (sa nu exageram cu sexitudinea totusi)

Barbatii au schimbat tricoul de dimineata cu tricoul din ziua precedenta.

Era cu muzica, cu antren, un fel de bairam din anii 90. Fetele asteptau sa fie invitate la dans si baietii fumau pe terasa (chiar si nefumatorii)

Nu s-a agatat nimeni cu nimeni, eu l-am obligat pe unul sa imi ia numarul de telefon, cu chiu cu vai l-a luat dar nu m-a cautat pana acum. Cred ca n-a avut timp. Mai mult ca sigur.

Ne-am dezlantuit acolo pe “Twist and Shout”, aproape-chelul stia si salsa, in slapi chiar! Daca asta nu e impresionant nu stiu ce poate fi!

In ultima zi ne-am dat si cu kayakul, sub ploicica, ca asta fac oamenii care nu sunt in relatii stabile.

Ne-a murat de ne-a luat dracu asa ca acum sunt atat de racita ca trebuie sa stau in casa si sa scriu despre blog.

In concluzie, va recomand cu tot sufletul sa mergeti la sporturi nautice ! Dar sa fie la distante mai mici si pe sufrate mai restranse. Gen la voi in cada.

Seara transportatorilor (sau a plictisitilor infometati)

Am fost la o soirée cu serviciul. Ca numai asta mi se mai intampla interesant in ultima vreme, uof.

Se chema « Le prix du meilleur transporteur » (Premiul celui mai bun transportator)- ca eu lucrez in transporturi, desi daca n-ar fi partea legala cred ca m-as distra mai tare pe un domeniu gen ciment. Sau piulite. Sau prize. Acolo chiar ar fi distractie, ar fi vreun Nicusor la marketing care ar testa produsul intr-o zi si ne-am tavali toti pe jos de freza lui si de mirosul de prajeala.

Dar sa revin, am fost asadar la seara transportatorilor, prezentata de o vedeta frantuzeasca, care de obicei prezinta o emisiune stil « Supravietuitorul ». 

Eu de fapt de aia m-am dus, pentru prezentator ca e baiat frumos, si macar sa-mi scald ochii nitel, si pentru ca promiteau bufet gastronomic. Care a si fost gastronomic, dar a trebuit intai sa asistam la ceremonia premiilor, care a fost probabil momentul cel mai plictisitor din viata mea. Mai rau cred ca a fost doar cand mi-a explicat bunica fostului sot o reteta si nu-si mai amintea nici ingredientele, nici gramajele, nici felul de mancare rezultat din reteta, nici de altfel de ce imi povestea despre ea (sau de ce ne aflam acolo sau in ce an suntem…). Si trebuia sa astept cuvantul urmator intre doua motzaieli.

Cam asa a fost si la premiile astea, mega plictiseala secolului in timpul ceremoniei, au defilat pe scena diversi indivizi din domeniul transporturilor, care ne-au vorbit de roti, remorci, tractoare, si depozite. Fascinant.

Iar Denis prezentatorul continua perseverent cu intrebarile de pe hartie : « care este strategia pe anul in curs ? »- cuiiii ii pasa, da-o dracu de strategie, vor sa faca bani, ca toata lumea, hai cu bufeeeeetuuuuullll !!!

« Si ce parere aveti… ? » (Denis esti prost ? Nu intereseaza neica pe nimeni ce parere are ala…despre nimic ! TOTI suntem aici pentru bufet, inclusiv TU !).

Mai grav e ca oamenii o data pe scena chiar faceau discurusi, cu multumiri, se credeau gen la Oscaruri, unul l-a adus si pe ta-su pe scena, cam cu cricul l-a proptit ca era batran rau, l-a mai pus si la cantat…adica ridicolul in toata splendoarea.  

Foarte amuzant cum intrau pe muzica si muzica ori se oprea, ori nu auzea bine, ori nu se potrivea defel cu burticutele care debordau peste pantaloni. Adica « Eye of the Tiger » nu merge cu un Gicutza chel, miop si cu burta, imi pare rau.

Adusesem si o prietena cu mine, ca pentru asta sunt prietenii sa te plictisesti solidar, si ne-am asezat in ultimul rand si dadeam si noi susotind propriile premii, la burti, chelii si discursuri sforaitoare.

De altfel a castigat un domn cu o chelie acoperita de 3 fire gen Basescu, care avea camasa desfacuta (de-ar fi avut pe scalp jumate din parul de pe piept !), si isi pieptanase firele alea asa vâlvoi ca chiar cred ca era convins ca nimeni nu-si va da seama ca e chel. N-ai cum oricum.

Premiile…un rotund de sticla care nu servea la nimic. Eventual de arma alba, sa il pui in hol daca intra hotul, desi sunt sanse sa te loveasca hotul cu premiul inainte sa te gandesti tu. Oricum e genul de obiect care invariabil iti va cadea peste degetul mic la un moment dat.

De altfel asa ar trebui sa le numeasca « premiu/ arma alba/ cazubil-peste-deget-mic-cand-lumea-mai-draga)

Ne-am si suparat ca au zis la un moment dat ca soferii romani sunt buni ca-s ieftini…am fi huiduit dar ne-am abtinut ca ne era prea foame.

Dupa ce IN FINE s-a terminat, ne-am repezit primele la bufet, ca eram si langa usa. Am dat desigur iama in sampanie si in foie gras si diverse alte bunatati. Vroiau unii sa ne faca conversatie cat eram ocupate cu hapalitul. Pai acum iti arde nene de vrajeala, dupa ce asteptaram 3 ore sa mancam ? Adica serios, e un timp pentru orice. Asa ca nu ne-am lasat seduse de nimeni ca foamea in gat.

Am fost impresionata de un domn care si-a scos niste servetele din buzunarul de la piept.

Eu n-am niciodata servetele, nici acasa nici in geanta. Adica imi curg mucii intr-o veselie, dau pe mine, ma patez, dar servetele n-am. Eu in geanta n-am decat chestii nepractice : de exemplu am o oaie. O oita de plush pe care o car dupa mine ca ma face sa zambesc. Si am o iconita desi nu cred in Dumnezeu, dar n-are ce sa strice.  

Si mai am rujuri de toate culorile si abtibilduri cu pisici. Niciodata nu stii cand poti avea nevoie de un abtibild cu o pisica numita « Minou ».

Tampoane sau servetele n-am, adica daca e ceva nasol, am iconita care acopera toate cazurile cu potential de nasoleala.

Imi mai amintesc o data de o vizita la vecina mea, care are o lingura de pescuit oul fiert. Stiti lingurile alea cu gauri ? Bai toata viata m-am intrebat la ce servesc. M-a dat pe spate frate ! Adica sa te duci la supermarket sa te gandesti cam ce-ti lipseste si sa iti spui « o lingura cu gauri sa pescuiesc oul fiert din oala »- cine vreodata s-ar gandi la asa ceva ?! Eu am O lingura mare, eventual un polonic pe care il folosesc la orice fel de pescuiala (inclusiv ca arma alba, da, si mi-a cazut deja peste degetul mic)

Cam atat despre seara transportatorilor, morala este ca mancarea buna se castiga cu multa tenacitate si vointa anti-plictis!

Epic fail intr-o tara straina

Dragi cititori, cati ati mai ramas, vreo 3…mama si vreo doi pacienti de-ai ei pe care probabil ii obliga sa citeasca in schimbul retetelor…sa stiti ca am niste povesti mai noi, doar ca am fost extrem de ocupata.

Am ajuns un fel de smechera la o firma, adica am un post cu responsabilitate (da, stiu, cineva s-a gandit sa imi dea MIE responsabilitate- ce le-o fi trecut prin cap ?! Inca sunt eu insami surprinsa!) 

DAR asta face ca ma agit mai mult decat de obicei si am timp mai putin decat ce mint de obicei ca n-am ca sa justific lenea.

In orice caz, din povestile noi : saptamana trecuta am avut doua calatorii in interes de serviciu. Una in Belgia si una in Danemarca. Ambele cu trezit foarte de dimineata, ceea ce ma distruge nervos, si mai grav, imi imprima un ritm tampit de ma scol si-n weekend la 8 acum ca maniacii ! Mi-e si rusine sa apar online pe facebook sambata la ora 8 ca numai babalâcii fara somn care share-uiesc poze cu peisaje si flori in glastra se trezesc la ora aia.

Trenul pentru Bruxelles pleca la ora 7. Calatoream la clasa I. la ora 7 in Thalys-ul Paris-Bruxelles la clasa I nu sunt DECAT barbati. In costum de altfel. 

Eram SINGURA femeie. Asta asa ca o paranteza feminista- ar fi trebuie sa ii intreb si ce salarii castiga cat sa comparam diferenta uriasa dintre ei si eu, dar nu conteaza. Eu calatoream prima data la clasa I cu Thalys, déjà in sine e o oportunitate asa ca nu mai cârcotesc.

La un moment data apare o doamna cu un carutz cu mancare. Fiind convinsa ca e pe bani, mi-am zis resemnat si auto-incurajator in gand ca mie multumesc, nu-mi e foame (desi eram lesinata de foame, aveam biscuiti in geanta !)       

Noroc ca nu m-a intrebat prima, ca renuntam ca proasta la o astfel de oportunitate unica !

Dar am stat in expectativa si vecinii aia luau toti si infulecau si nu scoteau nici cartea bancara! Asa ca in final am acceptat si a fost foarte bun, si inca mai delicios pentru ca era GRATIS !! Chiar ma gandeam ce misto e sa te prefaci ca esti bogat !

Cum nu am putut sa mananc tot, am subtilizat un iaurt cu fructe in geanta.

La iesire ma asteapta un taxi frumos, cu piele crem inauntru. Care piele s-a murdarit rapid de iaurtul care se sparsese in geanta care geanta s-a rasturnat pe bancheta. Deci mi-am petrecut timpul in taxi incercand sa sterg discret bancheta fara sa ma vada soferul in retrovizoare si facand conversatie fara sa par panicata. Si incercand sa gasesc o justificare la mirosul puternic de capsunica din Mercedesul lui impecabil. Am injurat de mama tot neamul produselor lactate cu folia lor de aluminiu deasupra, nu putea sa-l faca frate ca la borcanul de muraturi sau de mustar?! Adica n-a prevazut UNUL de la marketing ca ti se poate sparge folia in geanta intr-un Mercedes! Detest echipele de marketing, buni de nimic!

Ajunsa la firma la fata locului, interesant, dar nimic de semnalat. Reuniuni si discursuri sforaitoare si prezentari powerpoint fara subtanta si fara de care as fi supravietuit la fel de bine. Aveau ciocolata belgiana! Si am vazut cum e la clasa I in tren !

In Danemarca in schimb, mult mai intersant! Despre tara, o sa va spun ca mi s-a parut ultimul bastion de civilizatie…au biciclete peste tot, lucreaza pana la maxim 4 dupa amiaza, sunt super curati si politicosi, nu se  enerveaza, nu sunt greve ca in Franta ! Probabil e impresia idealizata de doar 4 zile de vizita dar in general nu ma impresionez usor, dar danezii m-au dat pe spate !

La firma mea in plus, care e in primele 5 cele mai mari firme daneze (o institutie la a carui inaugurare a mers si printul Danemarcei), mancarea e gratis toata ziua (si absolut delicioasa si echilibrata !), draperiile se inchid automat daca e prea multa lumina, feresterele se deschid automat daca e prea cald sau frig, au sala de sport, birourile se pot ridica daca te doare spatele si vrei sa stai in picioare…si cate altele, incredibil ! Oameni care isi respecta angajatii.

In orice caz, partea care devine interesanta este ca s-a operat un fel de magie intre mine si un coleg, omolog responsabil juridic pe alta tara-  care desigur si lucreaza in alta tara desi nu in aceeasi cu aia pe care e responsabil, atat e de smecher!! 

ma intreb oare de ce magia in cazul meu lucreaza numai prin tari straine. Cred ca francezii n-au timp sa stea de vrajeala pentru ca le-ar lua din timpul de greva.

Dar revenind la cetateanul asta, am cam simtit de la inceput ca era ceva- si ceva-ul NU era un furuncul! Ca de obicei cand simtit ca e ceva, e un hemoroid, un furuncul sau o diaree intempestiva.

Poate ca ne-am placut pentru ca prezentarile power point erau prea plictisitoare...ca intr-o comedie romantica siropoasa, ne-am cautat unul pe altul din priviri pe parcursul celor 4 zile, foarte discret sa nu se prinda colegii, ne asezam unul langa altul, radeam mai zgomotos la glumele unui altuia, eu chichoteam mai ca tuta decat de obicei, mi-a oferit ultima capsula de cafea desi eram cu totii super adormiti, comportamentul tipic de adolescent intarziat.

Am simtit eu asa cand vorbeam despre contentios din cum spunea « damages » si « consequential loss » si "we can't afford more litigation" ca ii sunt draga J. In orice caz contextul profesional nu se preta la nici o miscare mai strategica.  

Asa ca n-a facut nici unul nimic, pana in ultima zi, cand am luat un taxi impreuna si s-a mai bagat un coleg in masina. Ca in filme a fost urcarea in taxi, colegul ametit s-a aseazat direct in spate, ceea ce ne impiedica sa stam unul langa altul, dar ce sa zici ? Mediu profesional.

Asa ca obiectul interesului meu s-a asezat in fata.

Pe drum, mi-am luat tot curajul in dinti si i-am scris un mesaj pe ecranul telefonului meu. Mesajul spunea “Ai fi putut aseara sa ramai dupa cocktail sa discutam despre acordul ala de confidentialitate”. Si numarul meu dedesubt.

Asadar dupa multe ezitari si emotii (dar cu curaj totusi ca am 34 de ani si ceasul ticaie si abia ma plac pe mine, daramite un tertz !), i-am intins telefonul peste umar si i-am spus cu voce tare sa citeasca ca e ceva important.

In timpul asta mi se intortocheau ideile si emotiile in asteptarea reactiei lui.

Dupa vreo 4 secunde si transpiratie pe mine ca la porc inainte de taiere, imi intinde telefonul inapoi peste umar si-mi spune : « Nu pot sa citesc ca nu am ochelarii la mine- sunt in porbagaj cu calculatorul »

……EPIC FAIL !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Iar colegul din spate, care n-a zis nimic de toata faza, simteam ca avea pe varful limbii : « EU am ochelari, ti-l pot citi EU ca sa te ajut !!! »

Asa s-a terminat asadar o idila care nici nu incepuse. Bafta mea. Cand imi place si mie un cetatean, e in alta tara, sta in fata si n-are nici ochelarii la el ; Si probabil m-ar fi intrebat si CARE acord de confidentialitate, ar fi trebuit sa chiar redactez ceva apoi la cat era de cazut din luna J

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus epic fail-ul asa J